Comerțul cu produse agroalimentare cu țările sudice acoperite de PEV
Politica europeană de vecinătate (PEV) reglementează relațiile între UE și 16 dintre cei mai apropiați vecini ai săi din est și sud.
Țările PEV sunt grupate în regiuni din sud și din est. La sud se află Algeria, Egipt, Iordania, Israel, Liban, Libia, Maroc, Palestina, Siria și Tunisia.
Țările sudice acoperite de PEV fac obiectul „acordurilor euro-mediteraneene de asociere”, care acoperă în special comerțul cu bunuri. În 2011, în urma Primăverii arabe, Consiliul a adoptat directive cu scopul de a transforma acordurile de asociere în „DCFTA” (acorduri de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare) pentru Egipt, Maroc, Iordania și Tunisia, dar negocierile nu au avansat conform așteptărilor.
În ansamblu, UE este exportator net către aceste țări și exportă în special carne de vită, carne de oaie, cereale și produse lactate. UE importă din aceste țări în special fructe și legume, precum și ulei de măsline.
Țări
Algeria
Relațiile dintre UE și Algeria sunt reglementate prin Acordul de asociere UE-Algeria, în vigoare din 2005.
Algeria este un importator net de produse agroalimentare din UE, care includ în special grâu, produse lactate și animale vii. UE importă din Algeria în special curmale (aproape 50 %), zahăr și diverse semințe.
Informații pe aceeași temă
Relațiile comerciale UE-Algeria
Egipt
Relațiile comerciale agricole dintre UE și Egipt sunt reglementate prin Acordul de asociere UE-Egipt, care a intrat în vigoare la 1 iunie 2004. Prevederile sale comerciale și conexe au intrat în vigoare din 1 ianuarie 2004. În octombrie 2008, a fost semnat un acord privind liberalizarea suplimentară a comerțului cu produse agricole, produse agricole procesate și pește și produse din pescuit, care a intrat în vigoare la 1 iunie 2010. Pe baza acestuia, exporturile din UE beneficiază de acces scutit de taxe vamale pe piața egipteană pentru aproape toate produsele agricole, exceptând tutunul, vinurile și băuturile spirtoase, precum și carnea de porc. De Și exporturile Egiptului către UE beneficiază de o liberalizare completă, cu excepția celor mai sensibile produse (roșii, castraveți, anghinare, dovlecei, struguri de masă, usturoi, căpșuni, orez, zahăr și produse prelucrate cu conținut ridicat de zahăr).
În decembrie 2011, UE a adoptat mandatul pentru negocierea unui acord de liber schimb aprofundat și cuprinzător (DCFTA) cu Egipt, dar în ultimii ani nu a existat niciun progres în acest sens.
UE este exportator net de produse agricole către Egipt. UE exportă în Egipt în special grâu, fructe și lapte praf și importă din Egipt în special fructe și legume (aproape 75 % din importuri).
Informații pe aceeași temă
Israel
Relațiile comerciale agricole dintre UE și Israel sunt reglementate prin Acordul euro-mediteraneean de asociere UE-Israel, semnat la 20 noiembrie 1995 și în vigoare din 1 iunie 2000. Acordul de asociere include concesii privind comerțul agricol bilateral. Liberalizarea suplimentară a fost negociată și finalizată sub forma unui acord privind liberalizarea reciprocă a produselor agricole, a produselor agricole prelucrate și a peștelui și a produselor din pescuit, în vigoare din 1 ianuarie 2010.
Acordul se bazează pe o abordare de tip „listă negativă” (și anume, întregul comerț cu produse agroalimentare este liberalizat în ambele sensuri, cu excepția câtorva linii sensibile). Un număr semnificativ de linii tarifare au fost excluse de ambele părți de la liberalizarea completă. Din partea UE, o parte dintre aceste linii au fost excluse de la orice liberalizare (de exemplu, miere, usturoi, zahăr, ulei de măsline virgin), dar pentru cele mai sensibile produse agricole au fost prevăzute contingente tarifare și, de asemenea, UE și-a păstrat sistemul prețului de intrare, dar cu componenta de taxă ad valorem stabilită la 0 %. În ce privește Israelul, liniile excluse fac obiectul unui contingent tarifar sau al unor taxe vamale consolidate la niveluri specificate.
UE are un mare excedent comercial agroalimentar cu Israel, care include în special animale vii, produse zaharoase, paste și grâu. UE importă din Israel în special fructe și legume.
Informații pe aceeași temă
Relațiile comerciale UE-Israel
Iordania
Relațiile comerciale agricole dintre UE și Iordania sunt reglementate prin Acordul de asociere UE-Iordania, semnat la 24 noiembrie 1997 și intrat în vigoare la 1 mai 2002. Acordul de asociere a fost modificat ulterior (și anume, liberalizare suplimentară bilaterală pentru produsele agricole și produsele agricole prelucrate) în 2005, cu efect de la 1 ianuarie 2006. Acordul prevede un nivel ridicat de liberalizare cu foarte puține excepții și are un caracter asimetric. Din 2010 (și anume, ultima etapă a punerii în aplicare a măsurilor de liberalizare), toate produsele agricole provenite din Iordania pot intra în UE fără taxe vamale și fără contingente, cu excepția florilor tăiate și a uleiului de măsline virgin. În ce privește exporturile UE în Iordania, unele produse nu au fost liberalizate complet, dar beneficiază de o reducere cu 40 % a ratei de bază aplicată de Iordania (de exemplu, vinuri, must de struguri și alte băuturi fermentate).
În decembrie 2011, UE a adoptat mandatul pentru negocierea unui acord de liber schimb aprofundat și cuprinzător (DCFTA) cu Iordania, dar în ultimii ani nu a existat niciun progres în acest sens.
UE are un mare excedent comercial agroalimentar cu Iordania, care include în special grâu, animale vii și preparate din fructe și legume. Pe de altă parte, UE importă din Iordania în special trabucuri și țigări, legume și preparate din fructe și legume. De asemenea, este prezentă carnea de pasăre.
Informații pe aceeași temă
Relațiile comerciale UE-Iordania
Liban
Relațiile comerciale agricole dintre UE și Liban sunt reglementate prin Acordul de asociere UE-Liban, semnat la 17 iunie 2002. Aspectele comerciale ale acordului au intrat în vigoare la 1 martie 2003. Concesiile acordate pentru importul produselor libaneze în UE sunt prezentate prin abordarea de tip „listă negativă” (ce nu este specificat în listă a fost liberalizat), în timp ce condițiile de import aplicabile la intrarea produselor din UE pe piața libaneză sunt indicate explicit în protocolul la acord.
UE are un mare excedent comercial agroalimentar cu Libanul, care include în special animale vii, cereale și brânză. Pe de altă parte, Liban exportă în UE în special preparate din fructe și legume, tutun brut și organe de animale.
Informații pe aceeași temă
Maroc
Relațiile comerciale agricole dintre UE și Maroc sunt reglementate prin Acordul de asociere UE-Maroc, care a intrat în vigoare în 2000. La 1 octombrie 2012, a intrat în vigoare un acord privind liberalizarea suplimentară a comerțului cu produse agricole, produse agricole prelucrate și pește și produse din pescuit. Concesiile acordate pentru importul produselor marocane în UE sunt prezentate prin abordarea de tip „listă negativă” (ce nu este specificat în listă a fost liberalizat), în timp ce condițiile de import aplicabile la intrarea produselor din UE pe piața marocană sunt indicate explicit în protocolul la acord. De la acea dată, comerțul cu produse agroalimentare a crescut în ambele sensuri. UE este exportator net de produse agricole prelucrate cu valoare adăugată ridicată, în timp ce Maroc exportă în special produse agricole neprelucrate (în special roșii și alte fructe și legume).
În decembrie 2011, UE a adoptat mandatul pentru negocierea unui acord de liber schimb aprofundat și cuprinzător (DCFTA) cu Maroc, dar în ultimii ani nu a existat niciun progres în acest sens.
Informații pe aceeași temă
Palestina*
Relațiile comerciale agricole dintre UE și Palestina sunt reglementate prin Acordul de asociere interimar cu Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) în numele Autorității Naționale Palestiniene, semnat la 24 februarie 1997. Acordul de asociere interimar prevede un nivel ridicat de liberalizare pentru produsele agroalimentare, dar cu unele contingente tarifare pentru produsele cele mai sensibile. La 1 ianuarie 2012, au intrat în vigoare alte măsuri de liberalizare reciprocă, precum și înlocuirea Protocoalelor 1 și 2 la Acordul de asociere CE-Palestina. Palestina beneficiază de acces fără taxe vamale și fără contingente la piața UE (sistemul UE al prețului de intrare se aplică unor importuri de fructe și legume) pentru o perioadă de 10 ani.
UE are un mare excedent comercial agroalimentar cu Palestina, care include în special alimente pentru sugari, produse zaharoase și animale vii. UE importă din Palestina în special curmale și ulei de măsline.
*Această denumire nu trebuie interpretată ca recunoaștere a statului Palestina și nu aduce atingere pozițiilor individuale ale statelor membre ale UE cu privire la acest subiect.
Informații pe aceeași temă
Relațiile comerciale UE-Palestina
Tunisia
Relațiile comerciale agricole dintre UE și Tunisia sunt reglementate prin Acordul de asociere UE-Tunisia. Acesta a intrat în vigoare la 1 martie 1998 și prevede o zonă de liber schimb, incluzând liberalizarea limitată cu privire la produsele agricole.
Negocierile cu privire la alte concesii reciproce privind produsele agricole, suplimentare față de acordul de asociere, au început în 2009, dar au fost întrerupte în noiembrie 2010, din cauza evenimentelor politice din Tunisia.
În decembrie 2011, UE a adoptat mandatul pentru negocierea unui acord de liber schimb aprofundat și cuprinzător (DCFTA), care să acopere și indicațiile geografice (IG). Runda inițială „zero” de negocieri a avut loc în Tunis între 19-22 octombrie 2015. De atunci, au avut loc patru runde complete, dar negocierile avansează foarte încet.
Cele mai importante două produse agricole exportate de Tunisia în UE sunt curmalele și uleiul de măsline, Tunisia fiind unul dintre cei mai mari producători și exportatori de ulei de măsline din lume. Pe de altă parte, UE exportă în special cereale, hrană pentru animale de companie și lapte praf.
Informații pe aceeași temă
Relațiile comerciale UE-Tunisia
