Alunecos și plăcut, whiskey-ul irlandez (IG) este renumit pentru senzația ușoară și mătăsoasă pe care o lasă în gură.
Una dintre cele mai vechi băuturi spirtoase din lume, whiskey-ul este distilat în Irlanda încă din secolul al VI-lea. Cu o culoare care variază de la galben pal la chihlimbar închis, băutura oferă și o paletă variată de arome, de la fructe și flori până la lemn și miere.
Istorie și origini
Călugării irlandezi care au introdus băuturile distilate în Irlanda au început un proces de producție care i-a dat lumii nu doar unul dintre cele mai renumite tipuri de whiskey, ci și denumirea propriu-zisă. „Uisce Beatha” – adică „apa vieții” – a fost la început numele care desemna orice tip de alcool distilat, chiar și pe cele folosite în parfumuri sau medicamente dar, în cele din urmă, a devenit sinonim cu băutura pe care o cunoaștem astăzi.
La origine, producția de whiskey irlandez era o activitate domestică foarte localizată, care se desfășura la scară redusă și de multe ori pe ascuns, pentru evitarea taxelor ridicate. Totuși, în secolul al XIX-lea, s-a înregistrat o creștere masivă a cantității de whiskey produs. Ritmul industrializării a fost atât de rapid încât numărul instalațiilor de distilare care funcționau în Irlanda s-a dublat între 1827 și 1840. După această perioadă fastă, prima parte a secolului al XX-lea a dat o lovitură dură distileriilor irlandeze.
Pagubele economice provocate de Primul Război Mondial, Rebeliunea de Paști și războiul civil irlandez au afectat grav industria whiskey-ului. Aceasta a suferit o nouă lovitură odată cu adăugarea celui de-al 18-lea amendament la Constituția SUA, care interzicea comercializarea alcoolului în Statele Unite (prohibiția). Astfel se închidea peste noapte cea mai mare piață de export pentru whiskey-ul irlandez, provocând noi daune acestei industrii deja fragile.
În ciuda acestor obstacole, whiskey-ul irlandez a supraviețuit și s-a bucurat de o revenire constantă începând din 1980. În anii 1990 au fost semnate o serie de acorduri internaționale care au recunoscut natura unică a whiskey-ului irlandez, inclusiv acordul UE-SUA din 1994, care prevede că denumirea de „whiskey” este rezervată exclusiv băuturii distilate produse pe insula Irlandei. Până în 2013, peste 6,2 milioane de lăzi de 9 litri fuseseră exportate în lumea întreagă, o dovadă clară a prestigiului de care se bucură whiskey-ul irlandez la nivel mondial.
Procesul de producție
Procesul de producție începe cu cerealele integrale (100 % orz în whiskey-ul din malț și minimum 30 % în whiskey-ul din cereale), care sunt măcinate și apoi amestecate cu apă locală. Lichidul rezultat este încălzit pentru a se extrage zahărul din cereale, moment în care devine masă de fermentație. Se adaugă drojdie pentru a transforma zaharurile în alcool. Acest lichid fermentat este acum pregătit pentru distilare.
Două procese separate sunt utilizate în distilarea whiskey-ului irlandez: metoda mai veche a alambicului și metoda instalației de distilare cu coloane. Prima îi conferă băuturii un profil aromatic mai bogat, iar cea de-a doua se folosește pentru a produce un whiskey mai ușor.
În timpul distilării, masa de fermentație trece printr-un proces de încălzire, separare și condensare. Procesul diferă în funcție de metoda aleasă (alambic sau coloană) sau de tipul de whiskey, respectiv dublu sau triplu distilat. Indiferent de metodă, este nevoie de o pricepere considerabilă pentru a selecta compușii corecți ai alcoolului. Momentul în care se extrage alcoolul (întreruperea distilării) este esențial pentru fabricarea unui whiskey de calitate.
În cele din urmă, băutura este maturată în antrepozite situate pe insula Irlandei, pe o perioadă de cel puțin trei ani. Interzicerea maturării produsului în afara Irlandei este foarte strictă, așa încât whiskey-ul nu poate fi exportat în butoi, ci trebuie să fie îmbuteliat sau plasat într-un recipient inert înainte de a părăsi insula.