Creșterea puterii de negociere a agricultorilor
În UE sunt 11 milioane de agricultori, din care mulți lucrează în exploatații familiale relativ mici, care funcționează independent unele de altele. În schimb, în rândul procesatorilor și al comercianților cu amănuntul, există o concentrare mult mai mare. Din cauza acestei asimetrii, agricultorii întâmpină dificultăți atunci când doresc să își apere interesele în negocierile cu alți actori din lanțul de aprovizionare.
Pentru a consolida puterea de negociere colectivă a agricultorilor, UE îi sprijină pe cei care doresc să lucreze împreună în cadrul organizațiilor de producători. În plus, UE îi sprijină și pe cei care doresc să colaboreze, în cadrul organizațiilor interprofesionale, cu partenerii din cadrul lanțului de producție și de comercializare.
Organizațiile de producători
Organizațiile de producători (OP) sau asociațiile organizațiilor de producători (AOP) îi ajută pe fermieri să reducă costurile tranzacțiilor și să colaboreze la prelucrarea și comercializarea produselor lor. Organizațiile de producători consolidează puterea de negociere colectivă a agricultorilor prin:
- concentrarea ofertei
- îmbunătățirea comercializării
- acordarea de asistență tehnică și logistică membrilor lor
- sprijin în gestionarea calității
- transfer de cunoștințe.
UE recunoaște rolul special jucat de organizațiile de producători și, prin urmare, poate solicita ca acestea să fie recunoscute în țara din UE în care sunt stabilite. Organizațiile de producători pot lua diferite forme juridice, inclusiv de cooperative agricole. Organizațiile de producători recunoscute pot beneficia de:
- exceptări de la normele UE în materie de concurență pentru anumite activități, cum ar fi negocierile colective în numele membrilor lor, planificarea producției sau pentru anumite măsuri de gestionare a ofertei
- acces la finanțarea UE în cadrul „programelor operaționale” din sectorul fructelor și legumelor, cum ar fi cele destinate sprijinirii investițiilor colective în logistică,în beneficiul membrilor lor.
În cifre
În UE există aproximativ 3 400 de organizații de producători recunoscute (datele din 2017). Acestea operează, în principal, în trei sectoare.
În doar trei state membre ale UE nu există nicio organizație de producători recunoscută: Estonia, Lituania și Luxemburg.
Începând din 2017, opt țări din UE au recunoscut 80 de asociații ale organizațiilor de producători: Franța (30), Italia (19), Germania (9), Spania (7), Ungaria (7), Grecia (4), Belgia (3) și Polonia (1).
Criterii de recunoaștere
Pentru a fi recunoscută, o organizație de producători din orice sector agricol trebuie:
- să fi fost înființată la inițiativa producătorilor;
- să fie alcătuită și controlată de producătorii dintr-un anumit sector agricol;
- să depună o cerere de recunoaștere în țara din UE în care are sediul;
- să desfășoare cel puțin una din activitățile vizate de legislația UE, cum ar fi prelucrarea în comun, distribuția, transportul sau ambalarea;
- să urmărească cel puțin unul din obiectivele specifice menționate în legislația agricolă, cum ar fi optimizarea costurilor de producție sau dezvoltarea de inițiative în domeniul promovării și comercializării.
În plus, organizațiile de producători trebuie să îndeplinească anumite criterii suplimentare, cum ar fi deținerea unui număr minim de membri și/sau acoperirea unui volum minim sau a unei valori minime de producție. Există, de asemenea, anumite cerințe cu privire la statutul acestora. În special, acestea trebuie să le permită membrilor lor să controleze organizația în mod democratic.
Țările UE pot recunoaște organizațiile de producători, la cerere. Trebuie să recunoască organizațiile de producători din următoarele sectoare: fructe și legume, ulei de măsline și măsline de masă, viermi de mătase, hamei și lapte și produse lactate.
Țările UE pot recunoaște, de asemenea, asociațiile organizațiilor de producători, în baza criteriilor pentru organizațiile de producători.
Organizațiile multinaționale de producători
Agricultorii și organizațiile de producători din diferite țări ale UE se pot grupa pentru a forma organizații de producători transnaționale. În aceste cazuri, recunoașterea este acordată de țara din UE în care își are sediul organizația de producători. Sediul trebuie să fie într-o țară din UE în care organizația are un număr semnificativ de membri, de organizații membre sau un volum semnificativ de producție comercializabilă.
Organizații interprofesionale
Agricultorii și prelucrătorii sau comercianții din lanțul de aprovizionare pot, de asemenea, să se reunească sub formă de organizații interprofesionale. Aceste organizații adoptă măsuri pentru a gestiona lanțul de aprovizionare, fără a fi implicate în procesul de producție, de prelucrare sau de comercializare. Organizațiile interprofesionale sunt o platformă de dialog, promovând cele mai bune practici și transparența pieței.
Țările UE pot recunoaște, de asemenea, organizațiile interprofesionale dacă acestea sunt alcătuite din:
- reprezentanți ai sectorului de producție (agricultori);
- reprezentanți ai cel puțin unei alte părți din lanțul agroalimentar de aprovizionare (cum ar fi cele care operează în domeniul prelucrării sau al distribuției de produse alimentare).
Recunoașterea organizațiilor interprofesionale este opțională în majoritatea sectoarelor, dar este obligatorie în sectorul uleiului de măsline, al măslinelor de masă și al tutunului. Organizațiile interprofesionale care au membri din mai multe țări sunt recunoscute în țara în care își au sediul.
Exceptări de la legislația în domeniul concurenței
Legislația UE în domeniul concurenței interzice acordurile între doi sau mai mulți operatori de piață independenți care restrâng concurența: de exemplu, acordurile care urmăresc să limiteze sau să controleze producția, funcționarea pieței, dezvoltarea tehnică, investițiile sau sursele de aprovizionare. Interdicția generală prevăzută de dreptul concurenței, menționată la articolul 101 din tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, permite doar excepții limitate.
Cu toate acestea, din cauza vulnerabilității relative a fermierilor din lanțul de aprovizionare agricol și alimentar, legislația agricolă a UE permite anumite exceptări de la normele în materie de concurență în cazul asociațiilor de fermieri, al organizațiilor de producători și al organizațiilor interprofesionale.
Condițiile în care pot fi aplicate excepțiile sunt stabilite în mai multe articole din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 privind organizarea comună a piețelor.
Exceptări pentru organizațiile de producători, asociațiile de fermieri și fermieri
Articolul 152 din acest regulament prevede o derogare de la normele în materie de concurență pentru organizațiile de producători și asociațiile organizațiilor de producători recunoscute, în cazul în care acestea îndeplinesc anumite condiții. Aceste de derogări includ planificarea producției și negocierea contractelor pentru furnizarea de produse agricole.
Articolul 222 le permite organizațiilor de producători recunoscute să deroge de la anumite norme în materie de concurență în perioadele de dezechilibre grave de pe piețe.
Articolul 209 nu se limitează la organizațiile de producători recunoscute. Le permite agricultorilor și asociațiilor de agricultori să colaboreze, de exemplu, pentru producția sau vânzarea de produse agricole. Părțile care doresc să se prevaleze de această dispoziție îi pot solicita Comisiei Europene un aviz privind compatibilitatea acordurilor lor cu obiectivele prevăzute la articolul 39 din tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Părțile interesate pot obține aceste informații scriind un e-mail pe adresa AGRI-NOTIFICATION-209-CMO
ec [dot] europa [dot] eu (AGRI-NOTIFICATION-209-CMO[at]ec[dot]europa[dot]eu).
Toate avizele privind compatibilitatea acordurilor cu obiectivele PAC în temeiul articolul 209 sunt publicate de Comisie.
Exceptări pentru organizațiile interprofesionale
Articolul 210 din regulamentul privind organizarea comună a piețelor stabilește anumite condiții în care acordurile, deciziile și practicile adoptate de organizațiile interprofesionale pot fi exceptate de la normele UE în materie de concurență.
Pentru a putea beneficia de aceste excepții, organizațiile interprofesionale trebuie să notifice Comisia cu privire la măsurile lor și să solicite autorizarea în conformitate cu articolul 210.
Notificările pot fi trimise prin e-mail la adresa AGRI-NOTIFICATION-209-CMOec [dot] europa [dot] eu (AGRI-NOTIFICATION-210-CMO[at]ec[dot]europa[dot]eu)
Toate deciziile luate în temeiul articolului 210 sunt publicate de Comisie.
Exceptări în funcție de sector
Articolul 149 stabilește norme specifice pentru negocierile contractuale ale organizațiilor de producători recunoscute în sectorul laptelui.
Articolul 150 stabilește condițiile în care organizațiile de producători sau organizațiile interprofesionale pot gestiona oferta de brânzeturi cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată.
Articolul 167 stabilește norme de comercializare pentru îmbunătățirea și stabilizarea funcționării pieței comune a vinurilor.
Articolul 172 stabilește condițiile în care organizațiile de producători sau organizațiile interprofesionale pot gestiona oferta de jambon cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată.
Informații conexe
Normele în materie de concurență în sectorul agroalimentar
Temeiuri juridice
Temeiurile juridice care reglementează organizațiile de producători și organizațiile interprofesionale și organizarea comună a piețelor produselor agricole sunt stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și în Regulamentul delegat (UE) 2016/232 al Comisiei.
De asemenea, UE a adoptat norme specifice pentru următoarele sectoare:
- fructe și legume – Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei;
- hamei – Regulamentul (CE) nr. 1299/2007 al Comisiei;
- ulei de măsline și măsline de masă – Regulamentul delegat (UE) nr. 611/2014 al Comisiei, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 615/2014 al Comisiei;
- lapte și produse lactate – Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 511/2012 al Comisiei, Regulamentul delegat (UE) nr. 880/2012 al Comisiei, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2016/1615 al Comisiei.
