În pădurile sălbatice de stejar din masivul Strandzha, subarboretele este învăluit în cețuri matinale ușoare, iar frunzișul strălucește de secreții zaharoase.
Albinele melifere se hrănesc cu aceste substanțe dulci, naturale pentru a produce Strandzhanski manov med DOP, o miere cafenie delicată cu un gust rezidual amărui.
Producătorii locali folosesc tehnici perfecționate în timp pentru a se asigura că produsul final păstrează aromele naturale și nutrienții mierii.
Origini
Strandzhanski manov med DOP se obține din pădurile străvechi de stejar din masivul Strandzha din Bulgaria.
Amplasat la intersecția dintre Europa și Asia, masivul Strandzha este înconjurat de Marea Neagră, Marea Egee și Marea Marmara. Aerul umed oceanic înconjoară regiunea, scăldând covoarele de frunze în cețuri matinale ușoare pe tot parcursul primăverii și al verii.
În aceste condiții, un mozaic bogat de vegetație înflorește în combinații care sunt unice în Europa. Vegetația forestieră seamănă îndeaproape cu flora pontică din Caucaz și din Asia Mică; printre speciile de plante din această regiune se numără rhododendron ponticum, daphne pontica, colchicum autumnale (Ilex colchica) și echium vulgare (Echium), precum și soiuri locale de pătlagină, clematite, trifoi și trandafiri de stâncă.
Multe dintre aceste specii sunt extrem de străvechi și datează din cuaternar (care a debutat cu 2,6 milioane de ani în urmă). Calotele de gheață care acopereau frecvent nordul și estul Europei în această perioadă s-au oprit la mică distanță de Strandzha; în consecință, în masivul Strandzha este prezentă până astăzi o vegetație care avea o arie mare de răspândire în Europa în era terțiară (65 – 2,6 milioane de ani în urmă).
Cunoscute ca relicve de floră din era terțiară, printre aceste specii se numără veronica turrilliana, afinul caucazian și Cistus salviifolius, precum și unele soiuri de stejar, precum Quercus hartwissiana (cunoscut sub denumirea de stejarul de Strandzha) și Quercus polycarpa.
Datorită profunzimii și diversității sale ecologice, regiunea Strandzha este recunoscută ca fiind unul dintre siturile din Uniunea Europeană care trebuie conservate cu prioritate. Masivul adăpostește mai multe rezervații naturale și este inclus în rețeaua ecologică paneuropeană Natura 2000 de habitate naturale protejate.
Locuitorii din regiunea Strandzha trăiesc în armonie cu natura înconjurătoare. În timp ce solurile brun-roșcate de pădure și solurile podzolice galbene permit limitarea agriculturii pe scară largă, pădurile de stejari oferă hrană din abundență albinelor melifere, favorizând dezvoltarea apiculturii în cadrul comunităților locale. La marginea pădurilor din Strandzha se înșiră stupine, multe dintre acestea conținând coșnițe și știubeie tradiționale care datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
În 2019, patrimoniul unic natural al Strandzhanski manov med a fost recunoscut de Uniunea Europeană, iar denumirea produsului a fost certificată cu o denumire de origine protejată DOP.
Producție
Strandzhanski manov med DOP este în mare parte rodul mediului său natural; procesul de producție se împletește cu interacțiunile dintre flora și fauna ecosistemului forestier.
Procesul începe la nivelul frunzișului pădurilor de stejar, unde insecte mici, precum afidele și gândacii ghindei, mișună pe frunze căutând seva dulce a acestora și excretă o substanță chiar și mai dulce, cunoscută sub denumirea de secreții zaharoase.
Clima maritimă caldă a masivului Strandzha creează condiții perfecte pentru producția de secreții zaharoase. Umiditatea din regiune face ca frunzele să se mărească, prin urmare acestea favorizează procesul de transpirație și oferă o suprafață mai mare pentru hrănirea insectelor. Ceața ușoară care învăluie pădurile asigură, totodată, că picăturile de sevă și secrețiile zaharoase rămân mai mult pe frunziș; ceața mai densă ar face ca picăturile să se mărească și să cadă de pe frunze.
În lunile iunie, iulie și august, secreția zaharoasă de stejar este principala hrană a albinelor în pădurile din regiunea Strandzha, deoarece există puține flori înflorite care produc nectar. După ce colectează secrețiile zaharoase, albinele le transformă în miere, pe care o depozitează în stupii de la marginea pădurii.
După ce mierea a fost lăsată la maturare în stup un interval de timp suficient, apicultorii scot fagurele de miere și îl introduc într-un extractor centrifugal. Acest dispozitiv rotește fagurele de miere la viteză mare și, cu ajutorul forței centrifuge, asigură separarea mierii de cadrul de ceară. După separare, mierea trece, timp de cel puțin 24 de ore, printr-un proces de filtrare, omogenizare și purificare în decantoare.
Transferul mierii dintr-un recipient în altul, ambalarea și etichetarea au loc în incinte curate și adecvate, amplasate în cadrul ariei geografice, pentru a garanta calitatea și trasabilitatea. Mierea cristalizată este lichefiată prin încălzire la o temperatură care nu trebuie să depășească 42 °C, temperatura maximă atinsă în stup în timpul recoltării mierii.
Prin comparație cu majoritatea tipurilor de miere de nectar, Strandzhanski manov med DOP se distinge prin intensitatea culorii și gustul ușor amărui, datorate în principal microflorei prezente în secrețiile zaharoase. Compoziția secrețiilor zaharoase este, de asemenea, la originea abundenței de micronutrienți, cum ar fi potasiu, magneziu și litiu, precum și a unui nivel ridicat de antioxidanți.
