Agricultura în țările implicate în procesul de aderare

Statutul țărilor implicate în procesul de aderare

UE a acordat perspectiva aderării la UE unui număr de șapte țări (Turcia și șase țări din Balcanii de Vest), sub rezerva îndeplinirii de către acestea a principalelor „criterii de la Copenhaga” (referitoare la democrație, drepturile omului și statul de drept) și a deținerii unei economii de piață funcționale.

Țările se află în stadii diferite ale procesului de aderare.

• Cele care au îndeplinit „criteriile de la Copenhaga” au primit de la Consiliul European statutul de „țară candidată”. Acest statut este deținut în prezent de Albania, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia și Turcia.
• Cele care nu au demonstrat încă îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga sunt considerate „țări potențial candidate”. Acest statut este deținut în prezent de Bosnia și Herțegovina și de Kosovo (denumirea „Kosovo” nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu RCSONU 1244, precum și cu Avizul CIJ privind Declarația de independență a Kosovo).

Țările candidate

Cele cinci țări candidate la statutul de stat membru al UE sunt Albania, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia și Turcia.

Albania

Agricultura în Albania

Agricultura este unul dintre principalele sectoare ale economiei albaneze, generând aproximativ 23 % din PIB-ul țării și asigurând locuri de muncă pentru aproximativ 43 % din totalul angajaților.

Suprafața agricolă utilizată (SAU) este de 1,18 milioane fectare (ha), adică 40,5 % din suprafața totală a țării. Jumătate din suprafața agricolă utilizată este teren arabil, 43 % sunt pășuni permanente, iar 7 % sunt terenuri cu culturi permanente.

Din 2003, producția agricolă a crescut cu o rată medie de 3-3,5 % pe an. Randamentul a crescut substanțial pentru struguri, cartofi, lapte de la bovine și caprine, ouă, fructe și furaje. Producția de fructe (inclusiv de struguri) a crescut cu 70 % între 2000 și 2008, producția de animale cu 21 % și culturile arabile cu 10 % (chiar dacă suprafețele cultivate cu grâu au scăzut semnificativ). A crescut mult producția de legume, în special în sere.

Cele mai mari probleme cu care se confruntă agricultura din Albania sunt:

• migrația din zonele rurale
• dimensiunea foarte redusă a fermelor (o suprafață medie de 1,2 ha, media în UE fiind de 14 ha)
• strategii comerciale slabe
• sisteme de irigare și drenare subdezvoltate
• tehnologizare redusă
• slaba organizare a fermierilor și nivelul scăzut de dezvoltare din industria prelucrătoare.

Informații pe aceeași temă

Procesul general de aderare a Albaniei

Comerțul agroalimentar dintre UE și Albania

Muntenegru

Negocierile de aderare cu Muntenegru au fost deschise în iunie 2012, iar capitolul 11 (agricultura și dezvoltarea rurală) a fost deschis în decembrie 2016. Muntenegru trebuie să îndeplinească două criterii de referință pentru închiderea negocierilor: un plan de punere în aplicare pentru instituirea unui sistem integrat de administrare și control și un plan de punere în aplicare pentru înființarea unei agenții de plăți.

Agricultura în Muntenegru

Muntenegru are o suprafață de 13 812 kilometri pătrați, ceea ce reprezintă echivalentul a 0,35 % din suprafața UE. Terenurile agricole reprezintă 38 % (517 000 ha) din teritoriul total. Acoperind o zonă relativ mică, dar beneficiind de un climat mediteraneean, Muntenegru are o agricultură destul de diversificată – de la cultivarea măslinilor și a citricelor în regiunea de coastă, până la legume timpurii de sezon și tutun în părțile centrale și creșterea extensivă a oilor în nord.

Media suprafeței agricole utilizate pe exploatație este de 4,6 ha, însă 72 % din exploatațiile agricole au o suprafață utilizată mai mică sau egală cu 2 hectare. Structura exploatațiilor agricole este dominată de mici ferme familiale, care produc în principal pentru consum propriu.

Agricultura este, de departe, cea mai importantă activitate a populației rurale – peste 60 000 de gospodării își obțin parțial sau integral veniturile din agricultură.

Informații pe aceeași temă

Procesul general de aderare a Muntenegrului

Comerțul agroalimentar dintre UE și Muntenegru

Macedonia de Nord

Agricultura în Macedonia de Nord

Macedonia de Nord este o țară fără ieșire la mare, foarte muntoasă, intersectată de văi largi. Zonele de deal și de munte reprezintă aproximativ 79 % din suprafața terestră. Câmpiile acoperă 19 % din teritoriu, iar lacurile naturale 2 %.

Din suprafața totală a țării:

• 1,261 milioane ha sau 50,1 % sunt terenuri agricole (terenuri cultivate, pășuni permanente și fânețe, terenuri utilizate pentru culturi permanente și grădini familiale);
• 44,3 % sunt suprafețe împădurite;
• aproximativ 4 % sunt suprafețe acoperite de ape și alte suprafețe.

În 2013, terenurile cultivate reprezentau circa 509 000 ha sau aproximativ 40 % din suprafața agricolă totală. Din totalul terenurilor cultivate, 81 % sunt terenuri arabile și grădini, 3 % sunt livezi, 4 % sunt plantații viticole, și 11 % sunt pajiști.

Relieful este în mare parte deluros și muntos. Combinația dintre clima continentală și submediteraneană (caracterizată de veri lungi și calde și ierni scurte și relativ temperate) și solurile fertile oferă, în general, condiții excelente pentru producția de alimente.

Structura sectorului agricol este caracterizată de mici exploatații familiale, deținute în proprietate sau închiriate, puternic fragmentate în parcele de mici dimensiuni. Fermele de stat sunt, în general, mult mai mari.

O foarte mare parte din producția agricolă brută (aproximativ 70 %) este generată de producția de plante, în special de grâu și legume. Cartofii, tomatele și ardeii domină producția de legume și fac din Macedonia de Nord un exportator net de legume prelucrate. Alte produse agricole importante sunt fructele, cerealele, tutunul și strugurii destinați producției de vin, precum și consumului direct. Producția animalieră este mai puțin importantă, subsectorul fiind dominat de producția de lapte de vacă și de alte produse lactate.

Sectorul agricol contribuie la PIB cu aproape 10 % și este relativ stabil. La fel ca în multe țări din Balcanii de Vest, aproape jumătate din populație trăiește în zone rurale. Oficial, aproape o cincime din forța de muncă lucrează în agricultură. Agricultura a servit întotdeauna drept amortizor pentru schimbările socioeconomice și structurale din industrie și din alte sectoare ale economiei.

Industria agroalimentară a jucat întotdeauna un rol important în Macedonia de Nord. În ultimii 10 ani de privatizare, industria a avut de suferit de pe urma schimbărilor politice și a dificultăților de adaptare la economia de piață. Situația s-a îmbunătățit în ultimii ani, cu o abordare orientată mai mult spre piață.

Relațiile dintre UE și Macedonia de Nord

Macedonia de Nord a fost prima țară din regiune care a semnat Acordul de stabilizare și asociere, în 2001. La 22 martie 2004, Macedonia de Nord și-a depus cererea de aderare la UE. La sfârșitul anului 2009, Comisia a considerat că țara a atins un grad suficient de respectare a criteriilor de aderare și a recomandat deschiderea negocierilor, recomandare repetată în anii următori.

În calitate de țară candidată, Macedonia de Nord este eligibilă pentru cele cinci componente din cadrul asistenței IPA, inclusiv IPARD, componenta de dezvoltare rurală. Programul IPARD stabilește obiective detaliate pentru sectorul agricol și definește măsurile care ar putea permite atingerea acestora.

Informații pe aceeași temă

Procesul general de aderare a Macedoniei de Nord

Comerțul agroalimentar dintre UE și Macedonia de Nord

Serbia

Negocierile de aderare cu Serbia au început în ianuarie 2014. Negocierile privind capitolul 11 (agricultura și dezvoltarea rurală) nu au fost încă deschise.

Agricultura în Serbia

Suprafața agricolă utilizată a Serbiei este de 3,44 milioane ha, ceea ce reprezintă 43 % din teritoriul total. Din aceasta, terenul arabil ocupă 73 %, urmat de pajiști permanente și de culturi. Caracterizată prin resurse funciare bogate și un climat favorabil, agricultura reprezintă un sector vital al economiei sârbe.

Dintre cele 631 552 de exploatații agricole, aproape jumătate au o suprafață mai mică de 2 hectare, utilizând doar 8 % din suprafață. Relieful Serbiei variază de la câmpiile plate și bogate ale Voivodinei, în nord (prielnice pentru culturi agricole și producția de legume), până la dealurile din centrul țării și munții înalți de la granițele de Est, Vest și Sud (prielnice pentru creșterea ovinelor și a bovinelor, precum și pentru producția de fructe și de struguri pentru vin).

Serbia are avantaje comparative semnificative în agricultură, datorită abundenței terenurilor agricole de înaltă calitate, a unei poziții strategice pentru comerț și a unui nivel bun de educație.

Informații pe aceeași temă

Procesul general de aderare a Serbiei

Comerțul agroalimentar dintre UE și Serbia

Turcia

Agricultura în Turcia

Agricultura are o importanță crucială pentru Turcia, atât din punct de vedere social, cât și din punct de vedere economic. Aproximativ jumătate din suprafața terestră totală a Turciei este alocată agriculturii, procent care depășește ușor media UE. Prin urmare, aderarea Turciei ar adăuga aproximativ 39 de milioane ha la suprafața agricolă a UE, ceea ce ar reprezenta 20 % din suprafața agricolă totală. În 2014, 21 % din forța de muncă a țării era angajată în agricultură.

Exploatațiile agricole din Turcia au o structură asemănătoare cu cea din unele state membre noi ale UE. Conform recensământului din 2011, în Turcia există aproximativ 3 milioane de exploatații agricole (comparativ cu aproximativ 12 milioane în UE), dintre care majoritatea sunt exploatații familiale cu forță de muncă din cadrul familiei. Exploatațiile sunt mai mici decât media UE (6 ha, față de 13 ha în UE).

Agricultura de subzistență și de semisubzistență caracterizează cea mai mare parte a agriculturii din Turcia. În aceste ferme, productivitatea factorilor de producție este în general scăzută și doar o mică parte din produse este comercializată.

În sectorul culturilor arabile, Turcia este un producător major. În 2017, Turcia a produs 36 de milioane de tone de cereale (inclusiv orez). Turcia este un actor mondial major în producția de fructe cu coajă lemnoasă, în special de alune, pentru care este cel mai mare exportator mondial. Raportul calitate/preț al Turciei este foarte competitiv, datorită climatului prielnic și costurilor scăzute ale forței de muncă.

Turcia este un producător competitiv (pe piața din UE și din lumea întreagă) și pentru anumite leguminoase pentru boabe precum năutul și lintea, pentru bumbac și, într-o anumită măsură, pentru zahăr, tutun și ulei de măsline. Pentru animale și produse de origine animală, Turcia deține o piață extrem de protejată, aplicând inclusiv restricții la import. Consumul său de carne pe cap de locuitor este de circa o cincime din media UE. Doar în cazul cărnii de oaie, consumul este mai mare decât în UE. Consumul de lapte de vacă este la jumătate din nivelul UE, în timp ce ouăle sunt consumate la un nivel puțin mai scăzut decât în UE.

Informații pe aceeași temă

Procesul general de aderare a Turciei

Comerțul agroalimentar dintre UE și Turcia

Țări potențial candidate

Bosnia și Herțegovina și Kosovo au statutul de țări potențial candidate.

Bosnia și Herțegovina

Agricultura în Bosnia și Herțegovina

Agricultura este una dintre cele mai importante activități economice din Bosnia și Herțegovina. În 2016, țara avea 2,2 milioane ha de teren agricol, din suprafața totală de 5,113 milioane ha a țării. Dintre acestea, 1,6 milioane ha erau terenuri arabile, iar 600 000 ha erau pășuni.

Bosnia și Herțegovina este relativ săracă în resurse agricole. O mare parte a țării este muntoasă (66 % din teritoriu este considerat a fi ocupat de munți și dealuri) și doar 20 % din teritoriu (aproximativ 1 milion ha) este adecvat pentru agricultura intensivă. Faptul că există numeroase pajiști și pășuni de munte ar putea aduce avantaje pentru producția de animale și produse lactate. Livezile și podgoriile se întind pe o suprafață de aproximativ 100 000 ha.

Structura sectorului agricol este caracterizată de exploatații familiale de mici dimensiuni, care produc în mare măsură pentru consum intern – peste 50 % din exploatațiile agricole sunt estimate la mai puțin de 3 ha.

Producția agricolă din Bosnia și Herțegovina este dominată de producția de plante, cea animalieră reprezentând mai puțin de o treime. În ultimii ani s-a înregistrat o ușoară creștere a acestei cote, datorată creșterii producției de lapte de vacă. Din punct de vedere economic, cel mai important sub-sector al agriculturii țării este cel al legumelor. Alte sub-sectoare importante sunt cele ale laptelui de vacă, porumbului și cartofilor.

Relații dintre UE și Bosnia și Herțegovina

Bosnia și Herțegovina participă la procesul de stabilizare și de asociere și vrea să aplice reformele politice, economice și sociale necesare pentru a se apropia mai mult de UE și de aderare.

Negocierile privind un acord de stabilizare și de asociere (ASA) au fost lansate în noiembrie 2005. ASA a fost semnat la 16 iunie 2008, dar a intrat în vigoare abia în iunie 2015.

UE este cel mai mare furnizor de asistență financiară pentru Bosnia și Herțegovina, oferind fonduri de preaderare de 690 de milioane EUR.

Informații pe aceeași temă

Procesul general de aderare a Bosniei și Herțegovinei

Comerțul agroalimentar dintre UE și Bosnia și Herțegovina

Kosovo*

*Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu RCSONU 1244, precum și cu Avizul CIJ privind Declarația de independență a Kosovoului.

Agricultura în Kosovo

Exploatațiile agricole din Kosovo sunt foarte mici și, în cea mai mare parte, de semi-subzistență. Suprafața medie a fermelor familiale este de aproximativ 3,2 ha, din care, în medie, 1,6 ha este teren arabil fragmentat de obicei în șase până la opt parcele. 97 % dintre ferme au o suprafață mai mică de 5 ha, și doar 1 % depășesc 10 ha.

Și efectivele de animale sunt mici. Majoritatea gospodăriilor cu bovine dețin 1-3 vaci. Pe lângă faptul că este unul dintre cele mai importante sectoare ale economiei, agricultura reprezintă o plasă de siguranță socială pentru un număr mare de persoane sărace și în vârstă, care depind de agricultura de subzistență pentru a-și asigura traiul. Cheltuielile alimentare reprezintă o proporție ridicată din cheltuielile totale ale gospodăriilor.

Informații pe aceeași temă

Procesul general de aderare a Kosovo

Comerțul agroalimentar dintre UE și Kosovo