Skip to main content
Agriculture and rural development

Organizația Mondială a Comerțului și agricultura din UE

Detalii cu privire la modul în care UE sprijină activitatea OMC, Acordul privind agricultura și prioritățile UE în negocierile privind agricultura. 

Prezentare generală a OMC

Organizația Mondială a Comerțului (OMC) a fost înființată în 1995, constituind piatra de temelie a unui sistem comercial multilateral bazat pe norme. OMC este o organizație gestionată de guvernele țărilor membre (164 în 2019). Activități principale:

  • negocieri multilaterale care vizează liberalizarea progresivă a piețelor;
  • stabilirea normelor juridice de bază pentru reglementarea comerțului, sub formă de acorduri;
  • soluționarea litigiilor comerciale dintre state;
  • monitorizarea politicilor comerciale ale membrilor.

Uniunea Europeană este membră a OMC și un actor-cheie în cadrul acestei organizații, fiind cel mai mare bloc comercial din lume. Comisia Europeană reprezintă UE, participând la negocieri în calitate de entitate unică care reprezintă toate țările UE. UE sprijină în mod activ activitatea OMC în materie de reglementare multilaterală și liberalizare a comerțului, urmărind:

  • menținerea piețelor deschise și asigurarea de noi piețe pentru întreprinderile europene;
  • consolidarea normelor multilaterale și asigurarea respectării acestora de către terți;
  • promovarea dezvoltării durabile în domeniul comerțului.

Normele actuale au fost negociate în cadrul Rundei Uruguay (1986-1994), ocazie cu care a fost convenit Acordul de la Marrakesh de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului. Acest acord constă, de fapt, dintr-o serie de acorduri referitoare la diferite aspecte ale normelor comerciale. Ele includ o revizuire a Acordului General pentru Tarife și Comerț din 1947 (GATT), precum și acorduri privind proprietatea intelectuală, soluționarea litigiilor, barierele tehnice în calea comerțului, normele sanitare și fitosanitare și, în special, agricultura.

Informații pe aceeași temă

Schimburile comerciale ale UE și OMC

Misiunea UE în cadrul OMC

Soluționarea litigiilor

OMC pune la dispoziție un mecanism prin care statele membre își pot soluționa între ele litigiile legate de punerea în aplicare a acordurilor OMC.

Soluționarea litigiilor și cazuistică

OMC și agricultura

Importanța pe care o joacă agricultura în comerțul mondial a dus la un acord specific în ceea ce o privește, acord care reglementează în special sprijinul intern, subvențiile la export și accesul la piață.

Acordul privind agricultura

Acordul OMC privind agricultura vizează instituirea unui „sistem comercial agricol echitabil și orientat către piață”. Acesta stabilește norme aplicabile tuturor membrilor OMC destinate să ofere contextul în care să se ajungă la reduceri substanțiale ale sprijinului și protecției în agricultură. Acordul se înscrie în rezultatele obținute în timpul Rundei Uruguay și a fost un pas decisiv către o mai bună orientare spre piață a agriculturii la nivel mondial.

El constă din norme generale care se aplică tuturor membrilor OMC. În plus, angajamentele specifice asumate de fiecare membru în parte, inclusiv în ceea ce privește comerțul și sprijinul agricol, precum și tarifele și contingentele tarifare, sunt prevăzute în „calendare”.

Comisia pentru agricultură supraveghează punerea în aplicare a angajamentelor care decurg din acord. Toți membrii OMC sunt reprezentați în comisie și se pot consulta reciproc cu privire la punerea în aplicare a acordului. Membrii notifică punerea în aplicare a angajamentelor și răspund la întrebările altor membri. Revizuirea notificărilor face parte din responsabilitatea principală a comisiei de a supraveghea respectarea angajamentelor de către membri.

Sprijinul intern și „cutiile”

Runda Uruguay a schimbat modul în care guvernele pot elabora politici agricole interne. Acordul privind agricultura clasifică sprijinul agricol intern în diferite tipuri, așa-numitele „cutii”. Măsurile de sprijin care denaturează schimburile comerciale („cutia galbenă”) fac obiectul unor limite: limita „de minimis” se aplică tuturor membrilor; ea este majorată în cazul anumitor membri cu o valoare (definită de OMC ca „măsură agregată de sprijin” sau „MAS”) calculată pornind de la sumele alocate de aceștia înaintea Rundei Uruguay. Măsurile care nu au niciun efect sau au efecte minime privind schimburile comerciale sau producția („cutia verde”) și unele măsuri de limitare a producției („cutia albastră”) nu sunt supuse niciunei limite.

Accesul la piețe

În domeniul agriculturii, Runda Uruguay a înlocuit multe măsuri netarifare cu taxe vamale obișnuite și a prevăzut și măsuri de reducere a tarifelor. În schimb, Acordul privind agricultura a instituit un mecanism special de salvgardare care să permită tarife suplimentare temporare la importul anumitor produse agricole în cazuri speciale, cum ar fi creșterea bruscă a importurilor. Treizeci și opt de membri ai OMC, inclusiv UE, au dreptul de a utiliza măsuri speciale de salvgardare, așa cum se precizează în calendarele lor.

Concurența la export

Acordul privind agricultura limitase utilizarea subvențiilor la export și a altor câteva măsuri de stimulare a exporturilor. Însă la conferința ministerială de la Nairobi din decembrie 2015, membrii OMC au mers mult mai departe și au convenit să elimine subvențiile la export. Această decizie a intrat în vigoare imediat în țările dezvoltate (cu excepția unor perioade de tranziție care se încheie la sfârșitul lui 2020) și va intra în vigoare în țările în curs de dezvoltare până la sfârșitul lui 2023, iar în țările cel mai puțin dezvoltate, până la sfârșitul lui 2030. Decizia de la Nairobi impune și norme în ceea ce privește creditele la export și garanțiile pentru creditele la export, ajutoarele alimentare internaționale și întreprinderile comerciale agricole de stat care efectuează exporturi agricole.

Informații pe aceeași temă

Explicații privind concurența și subvențiile la export

Conferințele ministeriale ale OMC

Conferința ministerială este organul decizional suprem al OMC. Toți membrii OMC, inclusiv UE, pot participa la conferință, care, de obicei, are loc o dată la doi ani. În ultimii ani, două conferințe au dus la schimbări importante în comerțul cu produse agricole

  • La Conferința din Bali, din 2013, au fost luate patru măsuri importante. Membrii au ajuns la un acord cu privire la o „clauză de pace” temporară în vederea negocierii unei soluții permanente privind deținerea de stocuri publice în scopul securității alimentare. Aceștia au adoptat, de asemenea, o declarație privind limitarea absolută a utilizării tuturor formelor de subvenții la export și au extins lista „serviciilor generale” din cutia verde. În plus, a fost adoptată o decizie care prevede o mai mare transparență în ceea ce privește administrarea contingentelor tarifare, cu un mecanism pentru contingentele subutilizate în mod sistematic.
  • La Conferința de la Nairobi, din 2015, membrii OMC au continuat lucrările începute la Bali și au adoptat o decizie de eliminare a subvențiilor la export pentru exporturile agricole și de instituire a unor discipline privind creditele la export și garanțiile pentru credite la export, ajutoarele alimentare internaționale și întreprinderile agricole de stat care efectuează exporturi agricole. Ei au convenit, de asemenea, să continue negocierile privind agricultura, deținerea de stocuri publice în scopul securității alimentare și accesul pe piață, precum și cu privire la un mecanism de salvgardare special pentru țările în curs de dezvoltare.

Următoarea conferință ministerială va avea loc la Nur-Sultan (Kazahstan), în iunie 2020.

Agricultura UE

UE și-a transformat programul de sprijin agricol în așa fel încât acesta să corespundă viziunii sale referitoare la o politică echitabilă și transparentă, bazată pe piață. Acest proces a început înainte de Runda Uruguay și continuă și astăzi. El promovează utilizarea instrumentelor de politică care denaturează mai puțin schimburile comerciale. Cea mai mare parte a sprijinului destinat fermierilor este acordat în prezent sub formă de plăți directe decuplate, fără obligația de a produce. Graficul de mai jos arată cum a trecut UE de la o politică de măsuri tip „cutia galbenă” la o politică de tip „cutia verde”, care nu denaturează schimburile comerciale. Celelalte grafice de mai jos prezintă evoluțiile altor parteneri comerciali importanți.

Evoluția sprijinului intern al UE

Evoluția sprijinului intern notificat de alți membri

Negocierile

Ciclul negocierilor

Actuala rundă de negocieri a fost lansată în noiembrie 2001 la Doha, în Qatar. Așa-numita „Rundă Doha” sau „Agenda de dezvoltare de la Doha” s-a concentrat asupra continuării liberalizării comerțului, facilitând în același timp integrarea în sistemul multilateral al OMC a țărilor în curs de dezvoltare, în special a țărilor cel mai puțin dezvoltate. În ciuda eforturilor UE, negocierile din domeniul agriculturii au stagnat. Evoluția nivelurilor de dezvoltare economică a determinat în mod special creșterea importanței unor țări în curs de dezvoltare printre principalii exportatori și actori ai comerțului cu produse agricole. Negocierile sunt blocate în special din cauza faptului că anumiți membri ai OMC nu sunt pregătiți să își reformeze politicile agricole.

Cu toate acestea, membrii OMC continuă să negocieze reformarea comerțului cu produse agricole. Aceste negocieri au loc în cadrul sesiunilor extraordinare ale Comisiei pentru agricultură, al căror scop este de a prezenta propuneri pentru Conferința ministerială a OMC, care are loc o dată la doi ani.

Prioritățile UE în negocierile privind agricultura

UE va continua să promoveze multilateralismul și cooperarea internațională. OMC și sistemul său comercial internațional incluziv bazat pe norme sunt esențiale pentru securitatea alimentară și dezvoltarea agriculturii la nivel mondial. În ceea ce privește comerțul cu produse agricole, UE va continua să acționeze în direcția unui sistem mai echitabil și mai transparent. Referitor la cei trei piloni ai Acordului privind agricultura, UE are următoarele priorități:

Privind sprijinul intern: reducerea măsurilor care denaturează schimburile comerciale reprezintă un pas important către un sistem comercial agricol echitabil. UE și-a transformat sistemul de sprijin intern care cuprinde în prezent, în cea mai mare parte, măsuri care nu denaturează comerțul. Acest lucru a îmbunătățit funcționarea pieței produselor agricole și a schimburilor agricole. UE va continua să îi invite și pe alți membri să procedeze în același fel.

Privind accesul la piețe: Accesul la piețe pentru produsele agricole face parte integrantă din sistemul comercial mondial. Cea mai bună modalitate prin care OMC ar putea să obțină o îmbunătățire a accesului la piețe este prin negocieri globale și incluzive, care să se refere atât la accesul la piața agricolă, cât și la accesul la piețe și servicii neagricole. Aspectele legate de accesul la piețe se află, de asemenea, în centrul negocierilor bilaterale pentru acordurile de liber schimb.

Privind concurența la export: UE consideră că negocierile viitoare ar trebui să aprofundeze deciziile luate la Nairobi, în special în ceea ce privește adoptarea de noi discipline privind creditele la export și garanțiile pentru credite la export, ajutoarele alimentare internaționale și întreprinderile comerciale agricole de stat care efectuează exporturi agricole.

Evenimente