G7

Rolul G7

Grupul G7 (inițial G8) își are originile în 1973 și a fost înființat în 1975 ca forum informal reunind șefii de guvern și miniștrii principalelor națiuni industrializate din lume. De-a lungul anilor, summiturile anuale ale G7 au devenit o platformă pentru stabilirea direcției discursurilor multilaterale și a răspunsurilor politice la provocările globale. G7 completează rolul G20, grup considerat în general ca fiind cadrul pentru coordonarea economică globală.

În 1977, reprezentanții Comunității Europene de la acea vreme au participat pentru prima oară la summitul de la Londra. Rolul UE s-a extins în timp, ea fiind inclusă treptat în toate discuțiile politice de pe ordinea de zi. Începând cu Summitul de la Ottawa (1981), aceasta ia parte la toate sesiunile de lucru.

Întrucât Uniunea Europeană este o organizație supranațională unică, mai degrabă decât un stat membru suveran, ea face parte din „Grupul celor șapte” (G7), dar în calitate de membru „neenumerat” și nu preia președinția rotativă a G7.

Summitul reunește lideri din Uniunea Europeană și din următoarele țări:

• Canada
• Franța
• Germania
• Italia
• Japonia
• Regatul Unit
• Statele Unite ale Americii.

G7 poate stabili agenda globală, deoarece deciziile luate de aceste mari puteri economice au un impact real. Atunci când liderii G7 convin asupra direcției de urmat pe o anumită problemă de politică, decizia se propagă în multe alte organizații și instituții internaționale.

Astfel, deși deciziile adoptate în cadrul G7 nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, ele exercită o influență politică puternică.

Securitatea alimentară mondială 

Șocurile sistemice provocate de pandemia de COVID-19 și de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei au amplificat mult problemele cu care se confruntă sistemul agroalimentar mondial. Securitatea alimentară mondială era deja afectată de presiuni crescânde pe termen lung, în special din cauza schimbărilor climatice și a efectelor meteorologice nefavorabile ale acestora, a degradării resurselor naturale precum terenurile, apa și biodiversitatea, precum și a creșterii nesustenabile a populației și a cererii de alimente, în special în regiunile vulnerabile.

Recunoscând gravitatea acestor probleme, forurile multilaterale precum Grupul celor 7 au repus securitatea alimentară printre prioritățile agendei internaționale. După o jumătate de deceniu de absență, miniștrii agriculturii din cadrul G7 au convocat din nou un grup de lucru sub președinția germană din 2022, două reuniuni ministeriale dedicate având loc în martie și respectiv în mai.

UE sprijină ferm reintroducerea permanentă a agriculturii pe agenda G7, întrucât acest forum este esențial pentru coordonarea eforturilor politice întreprinse de economiile avansate ca răspuns atât la urgențele imediate, cât și la obiectivele pe termen lung de transformare durabilă a agriculturii.

Prioritățile agricole actuale ale G7

Prioritățile de lucru ale discuțiilor pe teme agricole din cadrul G7 în timpul președinției germane din 2022 au fost:

• Securitatea alimentară mondială
• Consolidarea lanțurilor de aprovizionare agricole durabile, care nu implică defrișări
• Oportunități de agricultură a carbonului
• Continuarea reducerii utilizării pesticidelor
• Protejarea climei
• Protejarea biodiversității.

Discuțiile purtate despre agricultură până în 2016

Creșterea prețurilor la alimente în 2007-2008 a propulsat agricultura și securitatea alimentară pe primele poziții ale agendei politice mondiale. La momentul respectiv, grupul se numea G8 și includea și Rusia, țară care a fost ulterior suspendată din grup, în 2014. Impulsionați de criza prețurilor, miniștrii agriculturii din țările care formau atunci G8 s-au reunit în Italia în 2009 pentru a găsi modalități de îmbunătățire a cooperării agricole cu țările în curs de dezvoltare, în special din Africa.

La următorul summit (Canada, 2010), liderii G8 s-au angajat să aloce 22 de miliarde USD pentru inițiativa L’Aquila privind securitatea alimentară (AFSI). Aceasta urma să fie implementată pe parcursul a trei ani pentru a ajuta țările vulnerabile să-și stimuleze producția de alimente. Uniunea Europeană a promis cea mai mare sumă (3,8 miliarde USD) și și-a respectat promisiunea.

De atunci, agricultura și securitatea alimentară au jucat un rol important în cadrul tuturor reuniunilor la nivel înalt. De exemplu, la summitul din Japonia din 2016, miniștrii agriculturii din țările G7 au declarat că este foarte important:

• ca fermierii să aibă mai multe mijloace de acțiune – ei ar putea deveni mai motivați, mai competenți și mai întreprinzători dacă s-ar promova transferul voluntar de cunoștințe, în condiții reciproc avantajoase. Aceste cunoștințe ar trebui aplicate în teren și în formarea profesională. De asemenea, ar trebui facilitat accesul fermierilor la TIC, la agricultura de precizie și la inovațiile în domeniul agriculturii;
• ca femeile și tinerii care lucrează în agricultură să aibă mai multe oportunități. Pentru aceasta, ei ar trebui să poată fi coproprietari ai fermelor și să poată participa activ la gestionarea acestora, la activitățile de marketing și comercializare și la alte activități legate de agricultură și de sectorul agroalimentar. De asemenea, ar trebui să aibă acces egal la terenuri și la alte active, astfel încât să li îmbunătățească veniturile și nivelul de trai;
• ca participarea fermierilor la lanțurile valorice alimentare să fie extinsă.

Deși în perioada 2017-2021 nu s-a mai organizat niciun flux de lucru separat pentru agricultură, preocupările legate de sectorul agricol și de comerțul agroalimentar mondial au continuat să se reflecte în declarațiile anuale ale liderilor G7. Printre subiectele abordate s-au numărat efectele schimbărilor climatice asupra agriculturii și contribuția sectorului agroalimentar la dezvoltarea economică durabilă.

Date importante

Președinția rotativă a G7 în ultimii ani și în anii următori:

• SUA în 2020
• Regatul Unit în 2021
• Germania în 2022
• Japonia în 2023
• Italia în 2024.