Prezentare generală
Bumbacul este o cultură arabilă utilizată în principal pentru fibre. Semințele de bumbac care rămân după egrenarea bumbacului sunt utilizate pentru a produce ulei destinat consumului uman și turte destinate consumului animal.
În prezent, doar trei țări din UE produc bumbac, pe o suprafață de aproximativ 320 000 ha. Grecia este principalul cultivator de bumbac, cu 80 % din suprafața cultivată în Europa, urmată de Spania (în principal regiunea Andaluzia) cu 20 %. Bulgaria produce bumbac pe o suprafață de sub 1 000 ha.
Deși bumbacul reprezintă mai puțin de 0,2 % din valoarea producției agricole europene, are o importanță regională mare în cele două mari țări producătoare din UE.
În 2018, producția de bumbac a UE este estimată la 340 000 de tone, ceea ce reprezintă doar 1 % din producția mondială de bumbac.
Importurile europene de bumbac egrenat au scăzut mult în ultimii 10 de ani: de la 870 000 de tone în 2002 la 130 000 de tone în medie în ultimii 5 ani. În aceeași perioadă, exporturile UE au rămas relativ stabile, fluctuând cu aproximativ 250 000 de tone pe an.
Piața UE este complet deschisă, deoarece pentru bumbac nu există taxe la import sau subvenții la export.
Politica UE privind bumbacul
Ajutorul pentru bumbac a fost introdus în 1981, odată cu aderarea Greciei la Comunitatea Europeană. De atunci, politica europeană privind bumbacul a fost reformată de mai multe ori, ultima dată în 2006.
Regimul actual este conceput astfel încât să încurajeze competitivitatea, durabilitatea și orientarea către piață a sectorului bumbacului, protejând, în același timp, angajamentele juridice de a sprijini „producția de bumbac în regiunile comunitare în care aceasta este importantă pentru economia agricolă”.
La fel ca ceilalți agricultori, cultivatorii de bumbac au dreptul să primească sprijin decuplat pentru venit (conform principiului ecocondiționalității) pentru respectarea unor standarde stricte în materie de protecție a mediului, de bunăstare a animalelor și de siguranță alimentară.
În plus, UE oferă o plată specifică pentru cultura de bumbac, limitată la o anumită zonă de bază din fiecare țară a UE. Pentru a fi eligibili, agricultorii trebuie să cultive bumbac pe teren autorizat de către statul membru respectiv, utilizând soiuri de semințe autorizate, iar bumbacul recoltat efectiv trebuie îndeplinească standarde minime de calitate. Scopul acestei plăți specifice este de a garanta că nu există niciun risc ca producția să fie perturbată în regiunile producătoare de bumbac.
Suprafața eligibilă anual pentru sprijin cuplat este de 302 000 ha. Din aceasta, 250 000 ha sunt în Grecia și 48 000 ha în Spania.
Pentru a ajuta sectorul bumbacului din UE să devină mai viabil din punct de vedere economic, în 2009 a fost lansat un regim de restructurare care să ofere eventual sprijin pentru dezafectarea instalațiilor de egrenare, pentru investițiile în sectorul egrenării, pentru participarea fermierilor la sistemele de calitate a bumbacului etc.
Aceste programe de restructurare cu o durată de patru sau opt ani au fost lăsate să se deruleze până la sfârșit, fără nicio posibilitate de prelungire. Fondurile disponibile rămase după încheierea programelor de patru ani au fost ulterior integrate, începând din 2014, în fondurile Uniunii disponibile pentru măsurile de dezvoltare rurală. Fondurile disponibile pentru programele de opt ani au fost incluse, începând din 2017, în plafoanele naționale pentru sprijinul pentru venit.
Temei juridic
Legislația în materie de bumbac este în vigoare, inclusiv Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune.
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1185 stabilește normele de aplicare a Regulamentelor (UE) nr. 1307/2013 și (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește notificările către Comisia Europeană ale informațiilor și documentelor, precum și de modificare și abrogare a mai multor regulamente ale Comisiei.
Monitorizarea pieței
Situația pieței bumbacului este monitorizată pe o perioadă lungă de timp, cu înregistrarea evoluției producției, a consumului și a stocurilor, precum și a randamentului producției din UE, a importurilor și a exporturilor.
Studii
În iulie 2014 a fost publicată o evaluare a măsurilor de politică agricolă comună cu privire la sectorul bumbacului. Obiectivul său a fost de a măsura impactul măsurilor puse în aplicare după reforma din 2006. Au fost vizate trei țări producătoare: Grecia, Spania și Bulgaria.
Principalele concluzii s-au axat pe impactul asupra:
- producției de bumbac neegrenat;
- veniturilor și economiei regionale;
- structurilor economiei;
- structurilor de producție;
- sectorului din aval;
- mediului;
- eficienței, relevanței și coerenței.