Scopurile înverzirii

Aproape jumătate din suprafața Uniunii Europene este constituită din terenuri agricole. Acționând ca gestionari ai spațiului rural, agricultorii modelează peisajele și, prin munca lor, furnizează bunuri publice de care beneficiem cu toții. Ei depind însă și de resurse naturale, precum apa și solurile. Activitățile agricole sunt afectate de fenomenele climatice, de starea mediului, de biodiversitate și de calitatea apei.

Plățile directe „verzi” (sau „plățile pentru înverzire”) îi sprijină pe agricultorii care adoptă sau mențin practici agricole care contribuie la îndeplinirea obiectivelor UE în materie de mediu și climă. Prin plățile pentru înverzire, UE îi răsplătește pe agricultori pentru conservarea resurselor naturale și furnizarea de bunuri publice care le aduc cetățenilor beneficii care nu se reflectă în prețurile de pe piață.

Țările din UE trebuie să aloce „înverzirii” aproximativ 30 % din sprijinul lor pentru venit.

Noua PAC: 2023-2027

În iunie 2021, după ample negocieri între Parlamentul European, Consiliul UE și Comisia Europeană, s-a ajuns la un acord privind reforma politicii agricole comune (PAC). Acest acord a fost adoptat oficial la 2 decembrie 2021, iar noua PAC va începe la 1 ianuarie 2023.

În cadrul noii PAC, vor fi aduse modificări sistemelor actuale de condiționalitate și de înverzire, care vor reflecta ambiții ecologice mai mari și vor contribui la îndeplinirea obiectivelor Pactului verde european. Vor fi introduse programe ecologice care vor oferi stimulente mai puternice pentru practicile agricole favorabile climei și mediului. Până în 2023, continuă să se aplice măsurile actuale, în conformitate cu dispozițiile regulamentului de tranziție privind PAC.

Plățile pentru înverzire în practică

Agricultorii primesc plățile directe „verzi” dacă respectă trei practici obligatorii cu efecte benefice pentru mediu (în special pentru sol și biodiversitate).

• Diversificarea culturilor: o mai mare varietate de culturi poate crește rezistența solului și a ecosistemelor.
• Menținerea pajiștilor permanente: pășunile favorizează sechestrarea carbonului și protejează biodiversitatea (habitatele).
• Alocarea a 5 % din terenul arabil zonelor benefice pentru biodiversitate: zone de interes ecologic (ZIE), de exemplu arbori, garduri vii sau pârloage care îmbunătățesc biodiversitatea și habitatele.

Diversificarea culturilor

Exploatațiile cu peste 10 ha de teren arabil trebuie să dețină cel puțin două culturi, iar în cazul exploatațiilor cu peste 30 ha sunt necesare cel puțin trei culturi. Cultura principală nu trebuie să acopere mai mult de 75 % din suprafața terenului. Există și excepții de la această regulă, în funcție de situația fiecărui agricultor. De exemplu, excepțiile îi vizează pe agricultorii care dețin suprafețe mari de pășuni benefice din start pentru mediu.

Menținerea de pășuni permanente

Raportul dintre pășunile permanente și terenurile agricole este stabilit de țările UE la nivel național sau regional (cu o marjă de flexibilitate de 5 %). Mai mult decât atât, țările membre desemnează zone cu pășuni permanente sensibile din punctul de vedere al mediului. Agricultorii nu pot ara și nu pot transforma pășunile permanente din aceste zone.

Zone de interes ecologic (ZIE)

Agricultorii care dețin peste 15 ha de terenuri arabile trebuie să se asigure că cel puțin 5 % din ele reprezintă ZIE, pentru protejarea și îmbunătățirea biodiversității.

Excepții

Normele în materie de înverzire nu îi vizează pe agricultorii care au ales schema pentru micii fermieri, din motive administrative și de proporționalitate.

Cei care practică agricultura ecologică primesc automat o plată pentru înverzire, deoarece se consideră că aduc beneficii mediului prin însăși natura muncii lor.

În funcție de situația individuală a fiecărui agricultor, sunt posibile și alte excepții.

Alternative la înverzire

Statele membre le pot permite agricultorilor să îndeplinească una sau mai multe cerințe în materie de înverzire prin practici echivalente. Acestea trebuie să se bazeze pe schemele agroecologice elaborate în cadrul programelor de dezvoltare rurală ale țărilor UE sau al sistemelor naționale/regionale de certificare.

Fiecare țară din UE se asigură că agricultorii care folosesc practici alternative nu beneficiază de sprijin pentru venit din ambele direcții în același timp (sistemul obligatoriu pentru înverzire pe de o parte și fonduri de dezvoltare rurală pe de altă parte).

Informații pe aceeași temă

Dezvoltare rurală

Sancțiuni pentru nerespectarea normelor

Agricultorii care nu respectă normele în materie de înverzire primesc mai puțini bani. Reducerile reflectă numărul de hectare identificate ca neconforme, ținând cont de natura cerinței de înverzire.

Începând din 2017, guvernele naționale pot impune sancțiuni administrative pe lângă reducerea plăților pentru înverzire. Sancțiunile administrative trebuie să fie proporționale cu gravitatea și dimensiunea neconformității.

Norme

Înverzirea este reglementată de normele privind plățile directe în cadrul PAC (Regulamentul UE nr. 1307/2013, Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 641/2014).