Direct la conținutul principal
Agriculture and rural development

Prezentare generală

UE sprijină activ sectorul fructelor și legumelor prin intermediul sistemului său de gestionare a pieței, urmărind cinci obiective ample:

  • un sector mai competitiv și mai orientat către piață, datorită organizațiilor de producători;
  • mai puține fluctuații legate de crize înregistrate în veniturile producătorilor;
  • creșterea consumului de fructe și de legume în UE;
  • utilizarea pe scară mai largă a tehnicilor ecologice de cultivare și de producție;
  • încurajarea furnizării de produse calitative și îmbunătățirea protecției și a transparenței în interesul consumatorilor, prin aplicarea standardelor de comercializare.

Organizațiile de producători

Organizațiile de producători (OP) sunt principalii actori ai regimului aplicabil sectorului fructelor și legumelor, iar cultivatorii sunt încurajați să li se alăture pentru a-și consolida poziția pe piață. Regimul UE aplicabil sectorului fructelor și legumelor sprijină cu contribuții financiare organizațiile de producători pentru implementarea programelor operaționale.

Regimul aplicabil OP le impune autorităților naționale să recunoască orice grup de producători care solicită statutul de organizație de producători, atâta timp cât îndeplinește următoarele cerințe:

  • este creată din voința producătorilor;
  • contribuie la obiectivele generale ale regimului;
  • își demonstrează utilitatea prin gama de servicii oferite membrilor și prin eficiența acestora.

Autoritățile naționale trebuie să elaboreze o strategie națională pentru programe operaționale sustenabile, cu scopul de a stabili ce măsuri sunt eligibile pentru sprijin. Programele operaționale ale OP trebuie aprobate de autoritățile naționale competente.

Comisia Europeană monitorizează și evaluează atât programele, cât și strategia națională, pe baza unui set comun de indicatori de performanță. Organizațiile de producători prezintă autorității naționale relevante rapoarte anuale cu privire la implementarea programelor lor operaționale. Rapoartele anuale trebuie să însoțească cererile de ajutor. În mod similar, fiecare țară trebuie să transmită Comisiei Europene un raport anual privind toate organizațiile lor de producători, fondurile și programele operaționale și planurile de recunoaștere.

O organizație de producători recunoscută poate înființa un fond operațional pentru a-și finanța programul operațional. Acest fond este finanțat prin contribuția financiară a membrilor (sau chiar a organizației de producători) și prin asistența financiară din partea UE. Ca regulă generală, asistența financiară a UE este limitată la 50 % din totalul fondului operațional și poate fi majorată la 60 % în anumite cazuri.

În regiunile în care producătorii nu au format destule organizații, guvernele naționale pot acorda finanțare națională care depășește fondul operațional. În unele cazuri, aceasta poate fi rambursată parțial de către UE.

La cererea unei OP, o țară din UE poate să impună, pentru o perioadă limitată, obligativitatea respectării unora dintre normele convenite în cadrul organizației respective și de către alți producători care nu sunt membri, în regiunea sau regiunile în care funcționează OP în cauză.

Recunoașterea organizațiilor interprofesionale este, de asemenea, favorizată, dacă acestea dovedesc că sunt suficient de reprezentative pentru diferitele categorii profesionale din sectorul fructelor și legumelor și dacă desfășoară acțiuni concrete care contribuie la realizarea obiectivelor sistemului.

Linkuri conexe

Rapoarte privind sectorul fructelor și legumelor

Organizații de producători și organizații interprofesionale

Prevenirea crizelor

Pentru a reduce fluctuațiile veniturilor producătorilor din cauza crizelor, s-au pus la dispoziție fonduri UE destinate măsurilor de prevenire și gestionare a crizelor puse în aplicare de organizațiile de producători în cadrul programelor lor operaționale.

Fondurile sunt disponibile pentru următoarele tipuri de acțiuni:

1. Retrageri de pe piață

Fondurile pentru retragerea de pe piață a unor produse și nepunerea lor în vânzare sunt disponibile doar cu respectarea unor norme stricte.

Pentru 16 produse principale, cuantumurile maxime ale sprijinului pentru retragerile de pe piață (inclusiv contribuțiile UE și contribuțiile organizațiilor de producători) sunt prevăzute în Anexa IV la Regulamentul delegat 2017/891 al Comisiei.

Dacă o țară decide să permită retragerea altor produse, trebuie să stabilească cuantumuri maxime pentru sprijinul acordat. Pentru fiecare produs, retragerile nu pot depăși 5 % din volumul producției comercializate de către organizația de producători (nu intră în calcul volumele destinate distribuției gratuite).

Volumul producției comercializate trebuie calculat ca medie a ultimilor trei ani sau, dacă informațiile nu sunt disponibile (de exemplu, pentru OP nou recunoscute), pe baza volumului producției comercializate pentru care a fost recunoscută OP.

Modul în care pot fi utilizate produsele retrase de pe piață este determinat de autoritățile naționale, însă una dintre opțiuni trebuie să fie distribuția gratuită. Produsele pot fi utilizate și pentru industria de prelucrare, dacă acest lucru nu denaturează concurența pentru industriile în cauză (în interiorul sau în afara UE).

2. Recoltarea înainte de coacere și nerecoltarea

Recoltarea înainte de coacere se referă la recoltarea totală a produselor în stare necomercializabilă (dar nu deteriorată) dintr-o anumită zonă cultivată, mai devreme decât în perioada normală de recoltare. Nerecoltarea înseamnă lăsarea producției comerciale în zona cultivată în timpul ciclului normal de producție. Ea nu include distrugerea produselor ca urmare a unui fenomen meteorologic sau a unei boli. Ambele măsuri trebuie să nu aibă niciun impact ecologic sau fitosanitar.

Ele trebuie să vină în completarea unor practici normale de cultivare și să fie diferite de acestea. Nu pot fi utilizate pentru același produs și pentru aceeași zonă într-un anumit an sau în 2 ani consecutivi.

Țările care permit aceste măsuri trebuie să adopte norme detaliate cu privire la punerea lor în aplicare și la control.

Cuantumurile compensațiilor (inclusiv contribuțiile UE și ale organizațiilor de producători) trebuie să fie stabilite per hectar de către autoritățile naționale, pentru a acoperi:

  • numai costurile suplimentare generate de recoltare (inclusiv gestionarea de mediu și fitosanitară) sau
  • maximum 90 % din cuantumul maxim al sprijinului pentru retragere.

3. Promovare, comunicare și formare

Țările care permit aceste măsuri trebuie să adopte norme detaliate privind punerea lor în aplicare. Orice acțiune din categoria măsurilor de promovare/comunicare trebuie să vină în completarea unei acțiuni de promovare/comunicare în curs de derulare organizată de OP în cauză.

4. Asigurarea recoltelor

Există fonduri UE care pot fi folosite pentru asigurarea recoltelor, dacă asigurarea este gestionată de o OP sau de membrii săi și are scopul de a proteja veniturile membrilor și de a acoperi pierderile de pe piață cauzate de dezastre naturale, de evenimente climatice, de boli sau de infestări cu dăunători. Autoritățile naționale trebuie să adopte norme detaliate privind asigurarea recoltelor, menite să garanteze că aceasta nu denaturează concurența pe piața asigurărilor.

De asemenea, ele pot oferi finanțare națională suplimentară. Atenție însă, sprijinul public total pentru asigurarea recoltelor (UE plus național) nu poate depăși următoarele procente din primele de asigurare plătite de producători:

  • 80 % din prima de asigurare care acoperă strict pierderile cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile care pot fi considerate catastrofe naturale;
  • 50 % din prima de asigurare împotriva catastrofelor naturale și a altor pierderi cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile sau de boli ale animalelor/plantelor sau de infestări cu dăunători.

Măsurile vizând asigurarea recoltelor nu pot să acopere indemnizațiile de asigurare care îi despăgubesc pe producători pentru mai mult de 100 % din pierderile de venit suferite, ținând cont de toate despăgubirile pe care le obțin din alte scheme de sprijin conexe. Măsurile pot oferi sprijin pentru costurile administrative aferente înființării sau refacerii fondurilor mutuale.

Finanțarea din partea UE este disponibilă în primii 3 ani de funcționare a fondului mutual, acoperind următoarele proporții din contribuția OP:

Anul 1 Anul 2 Anul 3
5 % 4 % 2 %

Autoritățile naționale trebuie să adopte norme detaliate pentru punerea în aplicare a acestei măsuri. Ele pot stabili plafoane pentru sumele care pot fi primite de o OP.

5. Îndrumare

Asistența financiară a UE poate acoperi 100 % din costurile transferului de cunoștințe privind măsurile de prevenire și gestionare a situațiilor de criză dinspre OP sau AOP cu experiență din întreaga UE înspre OP, GP sau producătorii individuali cu mai puțină experiență. Atunci când transferul se face către producători individuali, aceștia trebuie să fie situați în regiuni cu o rată de organizare mai mică de 20 %. În plus, pentru îmbunătățirea eficienței legate de punerea în aplicare a acestor măsuri, fondurile UE pot fi, de asemenea, utilizate pentru a promova înființarea de noi organizații de producători, fuzionarea celor existente sau aderarea producătorilor individuali la o organizație de producători existentă. Ele pot servi și la crearea de contacte între furnizorii și beneficiarii serviciilor de îndrumare profesională, în special pentru consolidarea canalelor de comercializare ca mijloc de prevenire și gestionare a crizelor.

6. Replantarea livezilor

Replantarea livezilor poate fi susținută după o defrișare obligatorie.

7. Gestionare mai eficientă

Țările pot sprijini investițiile care eficientizează gestionarea volumelor introduse pe piață.

Creșterea consumului

A fost creat un program de încurajare a consumului de fructe în școli, pentru a promova consumul de fructe și legume al copiilor. În același timp, se acordă sprijin pentru distribuirea gratuită a fructelor și legumelor către școli, spitale și organizații de caritate. Mai pot beneficia de sprijin și alte activități de promovare a consumului din cadrul programelor operaționale ale OP.

Dacă producătorii retrag produse de pe piață ca măsură de gestionare a crizelor, regimul UE permite ca distribuirea sau eliminarea produselor respective să beneficieze de finanțare. Acest lucru implică furnizarea de produse gratuite următoarelor tipuri de organisme:

  • organisme și fundații caritabile recunoscute, care să le utilizeze pentru a ajuta persoanele defavorizate;
  • penitenciare, școli/instituții de învățământ public, tabere de vacanță pentru copii, spitale și cămine de bătrâni.

Autoritățile naționale trebuie să desemneze organismele care pot primi produsele gratuit și să se asigure că ceea ce primesc nu înlocuiește cantitățile pe care le cumpără în mod obișnuit, ci vine în completarea acestora.

UE finanțează 100 % din distribuția gratuită (în comparație cu 50 sau 60 % pentru alte utilizări ale produselor retrase), pentru cantități de până la 5 % din volumul total comercializat al OP. Finanțarea poate acoperi:

  • compensația plătită în EUR/100 kg de produs retras (cu cuantumuri maxime stabilite pentru principalele 16 produse);
  • sume forfetare pentru costurile logistice (transport, sortare și ambalare).

Autoritățile naționale trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a facilita contactele și cooperarea dintre organizațiile de producători și organismele pe care le-au autorizat să primească produse gratuite.

Cultivarea ecologică

Cel puțin 10 % din cheltuielile efectuate în cadrul programelor operaționale trebuie să fie destinate acțiunilor de mediu care se adaugă respectării standardelor obligatorii de mediu. Alternativ, programele trebuie să includă cel puțin 2 astfel de acțiuni.

Atunci când primesc sprijin pentru venit sau plăți pentru agromediu în cadrul programelor de dezvoltare rurală ale UE, producătorii pot fi sancționați dacă nu respectă standardele obligatorii de mediu (ecocondiționalitate).

Cadrele naționale pentru acțiuni de mediu

Țările cu OP-uri recunoscute trebuie să elaboreze un cadru național pentru acțiunile de mediu („NEF”, de la National Environmental Framework) ca parte a strategiei lor naționale pentru programe operaționale sustenabile.

Spre deosebire de alte părți ale strategiei, autoritățile naționale trebuie să transmită cadrul național propus Comisiei Europene, care verifică dacă acesta este conform cu obiectivele stabilite la articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Cadrul național trebuie să conțină o listă neexhaustivă de acțiuni de mediu și condițiile aplicabile acestora în țara în cauză.

Pentru fiecare acțiune, trebuie să indice:

  • angajamentul sau angajamentele specifice aferente;
  • justificarea – adică impactul preconizat asupra mediului, în relație cu nevoile și prioritățile în materie de mediu.

Detaliile privind cadrele NEF sunt prezentate în dosarele de țară.

Standarde de comercializare

Standardele de comercializare se aplică anumitor produse pentru a promova calitatea. Numărul de standarde specifice a fost redus de la 36 la 10 și se aplică pentru următoarele fructe și legume:

  • mere,
  • citrice,
  • fructe kiwi,
  • salată, cicoare creață și cicoare de grădină cu frunze întregi,
  • piersici și nectarine,
  • pere,
  • căpșuni,
  • ardei,
  • struguri de masă,
  • tomate.

Autoritățile naționale pot excepta anumite produse (de exemplu, dacă acestea sunt diforme sau subdimensionate) de la standardele de comercializare specifice, atâta timp cât sunt etichetate ca „produse destinate prelucrării” sau „hrană pentru animale” sau cu orice altă formulare echivalentă.

Importurile de usturoi fac obiectul unui sistem de licențe de import și de certificate de origine.

Controale de conformitate

Fiecare țară din UE are obligația de a crea o bază de date cu comercianții de fructe și legume proaspete vizate de standardele de comercializare. Se consideră că este comerciant de fructe și legume orice persoană sau organism care prezintă, oferă spre vânzare, vinde sau comercializează (inclusiv vinde la distanță, online sau altfel) produse în orice mod – în cadrul UE, le exportă în afara UE sau le importă în UE, conform definiției din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei.

Autoritățile naționale trebuie să se asigure că se efectuează controale în mod selectiv, pe baza unei analize a riscurilor și cu o frecvență adecvată, astfel încât să garanteze respectarea standardelor și a altor cerințe legale aplicabile comercializării fructelor și legumelor.

Analiza riscurilor trebuie să se bazeze pe informațiile înregistrate în baza de date a comercianților. Autoritățile naționale trebuie să stabilească în avans criteriile pe care le vor utiliza pentru a determina riscul de neconformitate pentru un lot de produse.

Dacă în urma controalelor se constată nereguli semnificative, autoritățile trebuie să verifice mai frecvent. Comercianții trebuie să furnizeze organismelor de control toate informațiile de care au nevoie pentru a organiza și efectua controale de conformitate. Pe baza unei evaluări a riscului efectuată pe fiecare produs în parte, autoritățile pot alege să nu verifice în mod selectiv produsele care nu fac obiectul unui standard de comercializare specific (adică sunt reglementate de standardul general sau de un standard CEE-ONU). Fiecare țară din UE trebuie să comunice detaliile autorităților de coordonare și ale organismelor de control care sunt responsabile de controalele de conformitate.

Țări terțe autorizate

Orice țară care exportă către UE și a efectuat propriile verificări de conformitate îi poate solicita Comisiei Europene să stabilească dacă sistemul său de controale respectă standardele de comercializare specifice ale UE sau cel puțin standarde echivalente.

Țara poate primi apoi statutul „aprobate” pentru anumite produse originare de pe teritoriul său care au trecut cu succes de aceste controale. Comisia Europeană poate suspenda aprobarea în cazul în care constată că, într-un număr semnificativ de loturi și cantități, produsele nu respectă regulile.

Comisia publică informații despre controalele de conformitate în țările din afara UE, inclusiv despre:

  • țările din afara UE în care au fost aprobate controale de conformitate,
  • produsele pentru care au fost aprobate controale de conformitate,
  • detalii privind autoritățile oficiale și organismele de control responsabile cu controalele de conformitate,
  • certificatele de conformitate eliberate de fiecare țară.

Standarde de comercializare actualizate

CEE-ONU a elaborat peste 50 de standarde specifice de comercializare pentru fructele și legumele proaspete (inclusiv pentru cele 10 tipuri care fac obiectul standardelor de comercializare specifice ale UE).

Standardele de comercializare specifice ale UE pentru produsele individuale trebuie să fie în conformitate cu standardele CEE-ONU relevante, așa cum prevede Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei. Pentru aceasta, ele sunt actualizate periodic.

Produse exceptate de la standardul general de comercializare
ciupercile necultivate clasificate la codul NC 0709 59 caperele clasificate la codul NC 07099040
migdalele amare clasificate la codul NC 08021110 migdalele decojite clasificate la codul NC 080212
alunele decojite clasificate la codul NC 080222 nucile comune decojite clasificate la codul NC 080232
semințele de pin dulce clasificate la codul NC 08029050 fisticul clasificat la codul NC 08025000
nucile de Macadamia clasificate la codul NC 08026000 nucile Pecan clasificate la codul NC 08029020
alte fructe cu coajă lemnoasă clasificate la codul NC 08029085 bananele uscate din specia Musa paradisiaca (plantains) clasificate la codul NC 08030090
citricele uscate clasificate la codul NC 0805 amestecurile de fructe tropicale cu coajă lemnoasă clasificate la codul NC 08135031
amestecurile de alte fructe cu coajă lemnoasă clasificate la codul NC 08135039 șofranul clasificat la codul NC 091020

Temei juridic

Sunt stabilite standarde de comercializare specifice pentru banane [Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1333/2011 al Comisiei] și pentru anumite varietăți de struguri uscați [Regulamentul (CE) nr. 1666/1999 al Comisiei].

Regulamentul de bază

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 – instituie o organizare comună a piețelor produselor agricole.

Regulamente de punere în aplicare

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/892 al Comisiei – stabilește normele de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate.

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei – precizează cum se vor aplica normele pentru sectorul fructelor și legumelor.

Regulament delegat

Regulamentul delegat (UE) 2017/891 al Comisiei – completează Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate și Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în ceea ce privește sancțiunile care trebuie aplicate în sectoarele respective și modifică Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011.

Monitorizarea pieței

Observatorul pieței pentru fructe și legume conține cea mai recentă monitorizare a pieței în ceea ce privește producția, prețurile, comerțul și alte statistici.

Rapoarte

Comisia Europeană a publicat un raport și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei privind punerea în aplicare a dispozițiilor referitoare la organizațiile de producători, la fondurile operaționale și la programele operaționale din sectorul fructelor și legumelor de la reforma din 2007.