Practici comerciale neloiale în cadrul lanțului alimentar

Despre practicile comerciale neloiale

Practicile comerciale neloiale definesc relațiile între întreprinderi care deviază de la buna conduită comercială și contravin principiilor de bună credință și corectitudine. Lanțul de aprovizionare cu alimente este vulnerabil la practicile comerciale neloiale, din cauza apariției unor dezechilibre mari între operatorii mici și cei mari. Adesea, agricultorii și operatorii mici din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente nu dispun de suficientă putere de negociere pentru a se apăra împotriva acestor practici.

Prin urmare, Uniunea Europeană a decis să îmbunătățească protecția fermierilor – precum și a furnizorilor mici și mijlocii – și să prevadă norme obligatorii care interzic anumite practici comerciale neloiale.

Directiva (UE) 2019/633 privind practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar a fost adoptată de Parlamentul European și Consiliu la 17 aprilie 2019. Țările UE aveau obligația de a transpune directiva în legislația națională până la 1 mai 2021 și de a o aplica șase luni mai târziu.

Aceasta face parte dintr-o agendă de guvernanță mai amplă, care vizează realizarea unui lanț de aprovizionare cu alimente mai eficient și mai echitabil și care include, de asemenea, cooperarea între producători și măsuri de sporire a transparenței pieței.

Combaterea practicilor comerciale neloiale

Pentru a îmbunătăți situația agricultorilor și a întreprinderilor mici și mijlocii în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, UE a adoptat o legislație care interzice 16 practici comerciale neloiale. Această directivă face distincție între practicile de pe lista neagră și cele de pe lista gri. În timp ce practicile comerciale neloiale de pe lista neagră sunt interzise, indiferent de circumstanțe, practicile de pe lista gri sunt permise dacă furnizorul și cumpărătorul convin în prealabil asupra lor într-un mod clar și lipsit de ambiguitate.

Zece practici comerciale neloiale incluse pe lista neagră

• Plata după mai mult de 30 de zile pentru produse agricole și alimentare perisabile
• Plata după mai mult de 60 de zile pentru alte produse agroalimentare
• Anulări cu preaviz scurt ale comenzilor de produse agroalimentare perisabile
• Modificări unilaterale ale contractului de către cumpărător
• Plăți care nu sunt legate de o anumită tranzacție
• Riscul de pierdere și deteriorare transferat furnizorului
• Refuzul unei confirmări scrise a unui acord de furnizare de către cumpărător, în pofida cererii din partea furnizorului
• Utilizarea abuzivă a secretelor comerciale de către cumpărător
• Represalii comerciale din partea cumpărătorului
• Transferul către furnizor al costurilor de examinare a reclamațiilor clienților

Șase practici comerciale neloiale incluse pe lista gri

Acestea sunt permise numai dacă sunt convenite în prealabil într-un mod clar și lipsit de ambiguitate.

• Returnarea produselor nevândute
• Plata de către furnizor a costurilor aferente stocării, afișării și listării produselor
• Plata de către furnizor a costurilor de promovare
• Plata de către furnizor a costurilor de marketing
• Plata de către furnizor a costurilor de publicitate
• Plata de către furnizor a amenajării spațiilor de vânzare de către personalul cumpărătorului

Directiva prevede o armonizare minimă a practicilor comerciale neloiale în toate țările UE. Acest lucru va asigura condiții de concurență echitabile în ceea ce privește practicile care au fost identificate ca fiind cele mai problematice.

Principiile-cheie ale directivei

Protecția furnizorilor mai slabi împotriva cumpărătorilor mai puternici

Directiva prevede protecția furnizorilor mai slabi împotriva cumpărătorilor mai puternici, ceea ce include orice furnizor de produse agricole și alimentare cu o cifră de afaceri de până în 350 de milioane EUR, cu niveluri diferențiate de protecție prevăzute sub acest prag. Sunt vizați fermierii, organizațiile de producători și distribuitorii situați sub prag. Acest lucru se aplică și furnizorilor și cumpărătorilor din afara UE, cu condiția ca una dintre părți să fie situată pe teritoriul UE.

Transpunerea în legislația națională

Atunci când transpun directiva în legislația lor națională, țările UE ar putea alege să fie mai stricte decât prevede directiva și să extindă domeniul său de aplicare. Totuși, ele nu pot oferi mai puțină protecție decât cea prevăzută de directivă.

Comisia a publicat în octombrie 2021 un raport intermediar privind stadiul transpunerii și aplicării directivei. Până în decembrie 2022, toate statele membre transpuseseră această directivă în legislația lor națională. În aprilie 2024, s-a publicat un raport actualizat, însoțit de un document de lucru conex al serviciilor Comisiei, care oferă informații cu privire la opțiunile celor 27 de state membre în ceea ce privește transpunerea.

Autoritățile de asigurare a respectării legii

Fiecare țară din UE a desemnat o autoritate competentă care să asigure respectarea acestor norme. Aceste autorități trebuie să aibă atât competența de a iniția investigații, cât și pe cea de a-i amenda pe operatorii care încalcă normele.