Bumbac

Producția de bumbac în UE

În ultimii ani, suprafața dedicată producției de bumbac în Uniunea Europeană a înregistrat unele fluctuații: o creștere de la 325 000 hectare (ha) în 2017 la 362 000 ha în 2020, urmată de o tendință descendentă, până la 290 000 ha în 2024. În 2023, producția de bumbac neegrenat a UE a atins 10,4 tone, ceea ce reprezintă 4 % din producția mondială.

Bumbacul este produs doar în trei țări ale UE, în special în Grecia și Spania. Deși reprezintă o proporție relativ mică din producția agricolă globală a UE, bumbacul joacă un rol esențial în economiile locale și în ocuparea forței de muncă în mediul rural în anumite regiuni europene.

Producția de bumbac din Spania

Spania (în principal regiunea Andaluzia) deține o cotă de aproximativ 20 % din suprafața și producția UE. Tradiția cultivării bumbacului datează din Evul Mediu, dar creșterea și expansiunea acestei activități au avut loc la mijlocul secolului al XX-lea.

Producția de bumbac din Bulgaria

Bulgaria produce bumbac pe aproximativ 2 000 ha.

Cultivarea bumbacului și prelucrarea fibrelor

Cultivarea bumbacului începe cu plantarea semințelor, de obicei primăvara. Plantele cresc și produc capsule pufoase care conțin fibre și semințe de bumbac. Când ajung la maturitate, capsulele se recoltează manual sau mecanic și se trimit la mașina de egrenat bumbacul, unde fibrele sunt separate de semințe.

Fibrele lungi, neprelucrate, sunt apoi curățate, presate în baloți și trimise la fabrici pentru filare și țesere. Restul fibrelor scurte sunt separate de semințe și prelucrate în vederea transformării în produse industriale și de consum.

Acest proces asigură utilizarea eficientă a întregii plante.

Utilizările bumbacului

Bumbacul în cadrul PAC

Ajutorul pentru bumbac a fost introdus în 1981, odată cu aderarea Greciei la Comunitatea Europeană. Ca și restul fermierilor, în contextul politicii agricole comune (PAC), cultivatorii de bumbac au dreptul să primească plăți directe, precum și sprijin suplimentar sub formă de eco-scheme, cu condiția ca practicile agricole utilizate să respecte criteriile de mediu stabilite în planul strategic PAC al țării respective, precum și în cadrul altor programe de dezvoltare rurală.

În plus, UE oferă o plată specifică pentru cultura de bumbac, limitată la o anumită zonă de bază din fiecare țară a UE. Acest ajutor este plătit la hectar și este condiționat de calitatea minimă a bumbacului recoltat efectiv. Pentru a fi eligibili, fermierii trebuie să cultive bumbac pe terenuri autorizate de țara UE, utilizând semințe de soiuri autorizate și să recolteze în condiții normale de creștere [în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/2115]. Scopul acestei plăți specifice este de a garanta că nu există niciun risc ca producția să fie perturbată în regiunile producătoare de bumbac.

Cel mult 301 500 ha sunt eligibile în fiecare an pentru plata specifică pentru cultura de bumbac. Dintre acestea, 250 000 ha sunt situate în Grecia și 48 000 ha în Spania.

Contribuția bumbacului la agricultura durabilă

• În domeniul mediului: cultivarea bumbacului adoptă din ce în ce mai mult tehnici agricole ecologice, cum ar fi agricultura de precizie și gestionarea integrată a dăunătorilor, pentru a reduce la minimum impactul asupra mediului. Aceste practici asigură sănătatea solului, reduc utilizarea apei și sprijină biodiversitatea, deschizând calea pentru un viitor durabil.
• În domeniul social: cultivarea bumbacului sprijină comunitățile rurale prin crearea de locuri de muncă și îmbunătățirea calității vieții datorită unor inițiative axate pe practici de muncă echitabile, care garantează că lucrătorii primesc o remunerație echitabilă și lucrează în condiții de siguranță, ceea ce contribuie la echitatea și bunăstarea socială.
• În domeniul economic: industriile bumbacului stimulează economiile locale contribuind la PIB și sprijinind sectoarele auxiliare, cum ar fi egrenarea, filarea și fabricarea textilelor. Prin stimularea inovării și a eficienței, aceste industrii își consolidează poziția competitivă pe piața mondială.