Inul

Producția de in din UE

Inul, cunoscut și sub denumirea de semințe de in, este cultivat în Uniunea Europeană pentru fibre și semințe. Oferă o sursă durabilă de materii prime pentru diverse sectoare, cum ar fi industria textilă, industria alimentară și alte sectoare ale bioeconomiei. În UE, inul este cultivat în principal în Europa de Vest și de Nord, Franța, Belgia și Țările de Jos fiind principalii producători.

În ultimul deceniu, suprafața cultivată cu in din UE a crescut substanțial, în principal din cauza condițiilor de piață. În perioada 2014-2024, suprafața totală cultivată cu in pentru fibră în UE a crescut de peste două ori, de la 80 000 la 182 000 de hectare.

Cultivarea inului și prelucrarea fibrei

Cultivare

De obicei, inul este semănat la începutul primăverii, în martie și aprilie. Este o cultură cu creștere relativ rapidă, cu o perioadă de vegetație de aproximativ 100 de zile în UE, în funcție de latitudine. Planta poate atinge o înălțime de aproximativ 1 metru. După o scurtă perioadă de înflorire, inul este recoltat prin smulgere, și nu prin tăiere. Această tehnică asigură fibre lungi, ceea ce este esențial pentru producția textilă.

Topire

După smulgere, tulpinile de in sunt legate în snopi și sunt lăsate în brazdă timp de câteva săptămâni, fiind întoarse în mod regulat. Acest proces se numește topire și vizează dizolvarea pectinei care păstrează lipite fibrele și puzderie.

Melițare

Procesul de topire permite extragerea fibrelor lungi din tulpină. Tulpinile topite sunt prelucrate ulterior într-o instalație de melițare. Părțile lemnoase ale tulpinii sunt îndepărtate mecanic pentru a obține fibrele. Astfel, toate părțile plantei (fibre lungi, fibre scurte, semințe, resturi, fulgi, praf) sunt separate și colectate pentru a fi prelucrate ulterior.

Utilizarea inului

Inul și produsele sale sunt utilizate în diverse industrii și contribuie la bioeconomie, inclusiv:

Inul în cadrul PAC

În cadrul politicii agricole comune (PAC), fermierii care cultivă in sunt eligibili pentru plăți directe. Țările UE pot alege să acorde sprijin suplimentar prin elaborarea unor programe ecologice care pot fi benefice pentru cultivarea inului sau sub formă de sprijin cuplat pentru venit. Pentru perioada de programare 2023-2027, Polonia le oferă cultivatorilor de in acest tip de sprijin cuplat.

Țările UE trebuie să comunice Comisiei date de piață privind prețurile produselor și producția de in. Comisia utilizează aceste informații în scopul monitorizării, analizării și gestionării pieței.

În cazul unei perturbări a pieței, Comisia poate pune în aplicare ajutoare pentru depozitarea privată a fibrelor de in pentru a stabiliza piețele și a asigura un nivel de trai echitabil pentru populația agricolă [articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013].

Cultivarea inului și agricultura durabilă

• Mediu: cultivarea inului face parte din bunele practici agricole durabile. Are nevoie de puține îngrășăminte, de puțină apă și este o cultură de rotație la intervale de 6-7 ani. Cultura îmbunătățește structura solului, datorită rădăcinilor și a degradării limitate a solului. În plus, are un impact mai redus asupra biodiversității în comparație cu alte culturi arabile comune.
• Societate: în special producția și prelucrarea primară a inului asigură locuri de muncă în zonele rurale. Filarea și țeserea se realizează în principal în țări terțe, dar capacitatea de prelucrare este din nou în creștere în UE, sporind oportunitățile de ocupare a forței de muncă în zonele rurale.
• Economie: cultivarea inului contribuie la garantarea unui venit viabil pentru fermieri, oferind resurse importante pentru bioeconomie.