Explicații privind zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice
Zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice (ZCN) sunt zonele dificil de exploatat din cauza problemelor concrete cauzate de condițiile naturale. Pentru a preveni abandonarea acestor terenuri, Uniunea Europeană oferă sprijin prin intermediul programelor de dezvoltare rurală și al sistemelor de sprijin pentru venit.
Criterii de desemnare
Pentru a beneficia de plățile prevăzute pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, un teren trebuie să se încadreze într-una din următoarele trei categorii:
- zone de munte delimitate din cauza altitudinii sau a pantelor foarte abrupte.
- zone care se confruntă cu constrângeri naturale semnificative, clasate pe baza a opt criterii biofizice și a unui proces de „reglaj fin”.
- alte zone care se confruntă cu constrângeri specifice, limitate la 10 % din suprafața totală a unei țări din UE și definite chiar de țara respectivă.
Țările UE utilizează aceleași zone delimitate atât pentru cheltuielile de dezvoltare rurală, cât și pentru plățile de sprijin pentru venit alocate zonelor ZCN.
Zonele montane
Pentru a se încadra în categoria zonelor ZCN montane, terenurile agricole trebuie:
- să fie situate la o altitudine care îngreunează activitatea agricolă;
- să includă pante abrupte care împiedică utilizarea echipamentelor agricole standard;
- să fie situate la nord de paralela 62.
Zonele care se confruntă cu constrângeri naturale semnificative
Sunt zonele care se confruntă cu constrângeri specifice care îngreunează activitatea agricolă. Pentru a fi incluse în această categorie, terenurile trebuie să fie afectate negativ de cel puțin unul din factorii următori:
- temperatură scăzută
- secetă
- excesul de umiditate din sol
- drenaj limitat al solului
- textură și aspect pietros nefavorabil
- adâncimea redusă a rădăcinilor
- proprietăți chimice mediocre
- pante abrupte.
Aceste zone sunt, de asemenea, supuse unui proces de „reglaj fin”. Acesta verifică dacă s-au adus îmbunătățiri semnificative terenului, astfel încât activitatea agricolă să nu mai fie afectată negativ. Un exemplu ar fi terenurile cu umiditate excesivă care au fost drenate artificial.
Zonele care se confruntă cu constrângeri specifice
Sunt constituite din terenuri afectate negativ de alți factori. Acestea sunt zonele unde există un risc semnificativ ca activitatea agricolă să înceteze și unde este important să se mențină o comunitate agricolă activă care:
- să conserve sau să îmbunătățească mediul;
- să întrețină peisajul rural;
- să mențină potențialul turistic al zonei;
- să protejeze zona de coastă.
Aceste zone sunt definite chiar de țările UE și nu pot reprezenta mai mult de 10 % din suprafața totală a țării.
Plățile pentru dezvoltare rurală
Țările UE pot utiliza fondurile de dezvoltare rurală pentru a efectua plăți către zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice. Aceste plăți sunt menite să acopere diferența financiară dintre practicarea agriculturii în aceste zone și desfășurarea de activități agricole în zonele neafectate.
Plățile de sprijin pentru venit acordate zonelor ZCN
Țările UE pot alege să efectueze plăți specifice de sprijin pentru venit în favoarea zonelor ZNC. Momentan acest lucru se realizează doar în Danemarca și Slovenia. Maximum 5 % din bugetul național alocat sprijinului pentru venit se poate utiliza pentru efectuarea de plăți suplimentare către agricultorii din zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice.
