Constrângerile naturale sau alte constrângeri specifice anumitor zone, pe scurt
Zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice sunt zonele dificil de exploatat din cauza problemelor concrete cauzate de condițiile naturale.
Plata pentru zonele cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice:
- este un tip de intervenție voluntară pentru dezvoltarea rurală
- se efectuează anual pe hectar de suprafață agricolă
- se bazează pe calcularea diferențelor de venituri și costuri dintre zonele cu constrângeri și cele fără constrângeri.
Pentru PAC 2023-2027, aceste plăți vor contribui parțial (factor de ponderare de 50 %) la rezervarea pentru mediu și climă prevăzută de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR).
Obiectivele plăților pentru zonele care se confruntă cu constrângeri
Scopul acestor plăți este să îi compenseze integral sau parțial pe fermieri pentru dezavantajele la care este expusă producția agricolă din cauza unor constrângeri naturale sau a altor constrângeri specifice din domeniul lor de activitate.
O astfel de compensație contribuie în primul rând la asigurarea unui venit echitabil și le permite fermierilor să continue gestionarea terenurilor agricole pentru a preveni abandonarea lor.
CAP payments support the continuation of extensive agricultural activities in areas of natural constraints and prevent land abandonment, shows a study published by the European Commission.
Criterii de desemnare
Pentru a beneficia de plățile prevăzute pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, un teren trebuie să se încadreze într-una din următoarele trei categorii, conform articolului 32 din Regulamentul (UE) 1305/2013:
- zone montane desemnate din cauza altitudinii sau a pantelor foarte abrupte
- zone care se confruntă cu constrângeri naturale semnificative, clasate pe baza a opt criterii biofizice și a unui exercițiu de reglare
- alte zone care se confruntă cu constrângeri specifice, limitate la 10 % din suprafața totală a țării și definite chiar de țara respectivă.
Zonele montane
Pentru a se încadra în această categorie, terenurile agricole trebuie:
- să fie situate la o altitudine care îngreunează activitatea agricolă
- să includă pante abrupte care împiedică utilizarea echipamentelor agricole standard
- să fie situate la nord de paralela 62.
Zonele care se confruntă cu constrângeri naturale semnificative
Sunt zonele care se confruntă cu constrângeri specifice care îngreunează activitatea agricolă. Pentru a fi incluse în această categorie, terenurile trebuie să fie afectate negativ de cel puțin unul din factorii următori:
- temperaturi scăzute
- secetă
- exces de umiditate din sol
- drenaj limitat al solului
- textură și aspect pietros nefavorabil
- adâncimea redusă a rădăcinilor
- proprietăți chimice mediocre
- pante abrupte.
De asemenea, aceste zone fac obiectul unui exercițiu de reglare, și anume se verifică dacă s-au adus îmbunătățiri semnificative terenului, astfel încât activitatea agricolă să nu mai fie afectată negativ. Un exemplu ar fi terenurile cu umiditate excesivă care au fost drenate artificial.
Zonele care se confruntă cu constrângeri specifice
Sunt constituite din terenuri afectate negativ de alți factori. Acestea sunt zonele unde există un risc semnificativ ca activitatea agricolă să înceteze și unde este important să se mențină o comunitate agricolă activă care:
- să conserve sau să îmbunătățească mediul
- să întrețină peisajul rural
- să mențină potențialul turistic al zonei
- să protejeze zona de coastă.
Aceste zone sunt definite chiar de țările UE și nu pot reprezenta mai mult de 10 % din suprafața totală a țării.
