Performanța PAC: 2014-20

Introducere

Între 2014 și 2020, măsurile luate în cadrul politicii agricole comune (PAC) au adus beneficii economice, de mediu, sociale și politice în întreaga UE. Printre acestea s-au numărat, în special:

• sprijinirea unui nivel de trai echitabil pentru fermieri și abordarea nevoilor din zonele rurale (în special în zonele îndepărtate și cu densitate scăzută a populației), consolidând astfel coeziunea regională și socială;
• asigurarea unei aprovizionări stabile, sigure și sănătoase cu alimente;
• informarea clară a consumatorilor din UE cu privire la produsele alimentare;

Rezultatele în ceea ce privește îmbunătățirea protecției mediului și a acțiunilor climatice prin creșterea standardelor și încurajarea schimbărilor au fost mixte. PAC trebuie să depună mai multe eforturi pentru a sprijini sustenabilitatea agriculturii UE, în conformitate cu Pactul verde european. În special, aceasta trebuie să contribuie mai mult la obiectivele de mediu ale UE, precum și la ambițiile mai ambițioase în materie de climă prezentate în Legea europeană a climei.

În 2021, Parlamentul European, Consiliul UE și Comisia Europeană au convenit asupra unei noi concepții a PAC, care trage multe învățăminte din politică în perioada 2014-2020. Noua PAC va permite sectorului agricol să aducă o contribuție mai semnificativă la atingerea acestor obiective ambițioase.

Producția alimentară viabilă

Veniturile exploatațiilor agricole

• Peste 6 milioane de beneficiari au primit sprijin direct pentru venit în UE-28^*, ceea ce le-a permis fermierilor să facă față mai bine scăderilor prețurilor agricole.
• Sprijinul direct pentru venit reprezintă aproximativ 25 % din venitul factorilor din UE^** (media pentru perioada 2014-2018).
• Plățile directe și sprijinul pentru dezvoltare rurală reprezintă aproape 50 % din veniturile fermierilor din zonele montane, iar finanțarea PAC contribuie la viabilitatea fermelor din zonele rurale cele mai îndepărtate.
• Între 2013 și 2019, venitul mediu al factorilor din UE per lucrător a crescut cu 15 % în termeni reali. Acest lucru s-a datorat în principal câștigurilor majore în ceea ce privește productivitatea muncii.
• Cu toate acestea, diferența dintre venitul agricol și salariul mediu din întreaga economie rămâne considerabilă.

*_{În sensul raportului, care acoperă perioada 2014-2020, Regatul Unit este considerat membru al UE (UE-28). Regatul Unit s-a retras din UE la 1 februarie 2020, intrând într-o perioadă de tranziție până la 31 decembrie 2020, în cursul căreia dreptul Uniunii, cu câteva excepții, a continuat să se aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia.} 

**_{Venitul factorilor agricoli măsoară remunerarea tuturor factorilor de producție (teren, capital, forță de muncă) și reprezintă întreaga valoare generată de o unitate angajată într-o activitate de producție agricolă.}

Repartizarea sprijinului PAC

• S-au înregistrat puține progrese în ceea ce privește distribuirea echitabilă a plăților directe, 20 % dintre beneficiarii PAC primind 80 % din plăți.
• Cu toate acestea, distribuirea sprijinului PAC este foarte incluzivă din punct de vedere social.
• Aproximativ jumătate dintre beneficiarii plăților directe sunt ferme foarte mici, cu mai puțin de 5 hectare, iar cei mai mari beneficiari ai sprijinului PAC au doar între 20 și 100 de hectare.
• PAC 2014-2020 a avut ca rezultat o redistribuire semnificativă a plăților directe către fermierii mai mici și către zonele care se confruntă cu constrângeri naturale. Între 2017 și 2019, plățile pe hectar către fermierii din cea mai mică categorie (cei care produc sub 8 000 EUR din producția standard) au crescut cu 18 % față de perioada 2011-2013.
• Cu toate acestea, se pot aduce în continuare îmbunătățiri în ceea ce privește direcționarea sprijinului către cei care au cea mai mare nevoie de acesta.

Competitivitate și productivitate

• PAC are o contribuție semnificativă la securitatea alimentară prin creșterea nivelurilor de productivitate.
• Productivitatea totală a factorilor în agricultura UE a crescut cu 6 % între 2013 și 2019 (UE-27).
• Productivitatea muncii în UE-28 s-a îmbunătățit cu 24 % între 2014 și 2020.
• Comerțul agroalimentar al UE prezintă niveluri ridicate de reziliență, UE-28 reprezentând 18 % din exporturile agroalimentare mondiale în 2019.

Gestionarea durabilă a resurselor naturale și politicile climatice

Gestionarea durabilă a resurselor naturale

• PAC contribuie la prevenirea abandonării terenurilor, încetinește specializarea sistemelor agricole și menține diversificarea culturilor și pajiștile permanente, conservând astfel biodiversitatea.
• PAC oferă un nivel ridicat de „protecție de bază” a mediului pe mai mult de 80 % din terenurile agricole ale UE.
• Plățile PAC sunt condiționate de respectarea unui set de norme de bază care decurg din legislația de mediu (și din alte legislații) a UE și din bunele practici de agromediu.
• Angajamentele voluntare mai specifice care depășesc această „protecție de bază” acoperă 15 % din terenurile agricole ale UE (2019).
• Angajamentele în materie de agromediu și climă sprijină practicile care limitează pierderea materiei organice din sol, promovează biodiversitatea solului și reduc poluarea solului.
• Până în 2019, 7,8 % din terenurile agricole erau utilizate pentru agricultura ecologică în UE-28.
• PAC a sprijinit o creștere semnificativă a suprafeței destinate agriculturii ecologice.
• În 2019, 66 % din terenurile agricole care fac obiectul agriculturii ecologice au primit sprijin din partea PAC.
• Agricultura ecologică produce în mod clar beneficii pentru biodiversitate, sol și apă, atenuarea schimbărilor climatice și bunăstarea animalelor, reducând în același timp utilizarea pesticidelor chimice și a antimicrobienelor.

Schimbările climatice și emisiile de gaze cu efect de seră

• Emisiile de gaze cu efect de seră generate de agricultură în UE sunt cu 20 % mai mici decât nivelurile din 1990.
• Din 2010, progresele au încetinit, însă producția agricolă a crescut cu 9 %. Acest lucru evidențiază o scădere semnificativă a emisiilor pe unitate de producție produsă. Acest lucru consolidează reziliența sectorului și securitatea alimentară.
• Acest lucru indică faptul că se pot trage învățăminte din creșterea eficienței în agricultură, care poate oferi orientări pentru îmbunătățirile semnificative necesare pentru viitor.
• Reducerea emisiilor totale în agricultură rămâne esențială pentru atingerea obiectivelor climatice ale UE.
• În perioada 2014-2020, PAC a contribuit mai mult la reducerea emisiilor provenite de la solurile agricole gestionate decât la reducerea emisiilor provenite de la animale.
• Dezbaterea privind reducerea emisiilor provenite de la animale nu poate fi restrânsă la reducerea efectivelor de animale.
• Îmbunătățirile în gestionarea șeptelului trebuie să fie însoțite de un consum redus de carne și de o alimentație mai durabilă pentru a reduce în mod eficace emisiile provenite de la șeptel, reducând în același timp riscul efectelor de relocare a emisiilor de dioxid de carbon (și anume riscul importurilor de carne din țări cu emisii mai mari decât UE pe unitate de producție).

Potențialul PAC nu este pe deplin valorificat

• Declinul biodiversității pe terenurile agricole a încetinit, dar nu s-a oprit. Calitatea apei, eroziunea solului și emisiile de amoniac rămân probleme majore. Utilizarea îngrășămintelor și a pesticidelor în UE este prea mare.
• În perioada 2014-2020, PAC a furnizat o gamă largă de instrumente pentru gestionarea durabilă a resurselor naturale și pentru combaterea schimbărilor climatice, dar țările UE nu au profitat de toate oportunitățile de îmbunătățire a durabilității agriculturii din punctul de vedere al mediului și de intensificare a acțiunilor climatice.
• PAC ar fi putut fi mai eficace dacă resursele sale ar fi fost utilizate într-un mod mai strategic, cu măsuri și finanțare mai bine direcționate și dacă beneficiarii ar fi fost mai ambițioși în ceea ce privește punerea în aplicare a schimbării.
• Există posibilitatea de a face mai mult pentru a răspândi cunoștințele și a consilia fermierii cu privire la tehnicile și practicile de îmbunătățire a performanței climatice.

Dezvoltarea teritorială echilibrată

Reînnoirea generațiilor

• Ocuparea forței de muncă în agricultura UE a atins 9,1 milioane de echivalente normă întreagă până la sfârșitul anului 2019.
• Scăderea dimensiunii forței de muncă în agricultura UE a încetinit la -1,4% pe an în perioada 2011-2019 (de la -3,8% pe an în 2005-2011).
• Îmbătrânirea populației agricole este una dintre principalele provocări cu care se confruntă zonele rurale din UE, întrucât doar 11 % dintre fermierii din UE au sub 40 de ani (2016).
• PAC a facilitat reînnoirea generațiilor prin sprijinirea sustenabilității economice a locurilor de muncă și a tinerilor fermieri.
• Lipsa rentabilității/profitabilitatea limitată a fermelor rămâne o problemă, în pofida sprijinului din partea PAC. PAC este insuficientă în sine pentru a elimina principalele bariere la intrarea în agricultură, și anume: 1) accesul limitat la terenuri și capital; 2) atractivitatea scăzută a condițiilor de muncă și de viață în zonele rurale.

Efectele de propagare ale PAC asupra zonelor rurale

• Sectorul agroalimentar oferă 40 de milioane de locuri de muncă în zonele rurale din întreaga UE.
• PAC are efecte colaterale semnificative asupra economiei rurale în sens larg, în special deoarece stimulează creșterea economică și ocuparea forței de muncă.
• Sprijinul PAC poate contribui la încetinirea ratei depopulării și a abandonării terenurilor în UE.
• PAC contribuie în mod semnificativ la reducerea sărăciei în zonele rurale.

Transferul de cunoștințe și inovarea

• Ponderea fermierilor cu formare de bază a crescut de la 12 % în 2010 la 23 % în 2016, dar rămâne prea scăzută pentru a aborda provocările legate de securitatea alimentară, protecția mediului și acțiunile climatice.
• În pofida punerii în aplicare întârziate și deficitare, sprijinul PAC pentru schimbul de cunoștințe, consiliere și inovare a contribuit la consolidarea cunoștințelor privind ecocondiționalitatea și durabilitatea mediului în perioada 2014-2020.
• Aceleași grupuri de fermieri tind să participe la formare, ceea ce înseamnă că este dificil să se ajungă la comunitatea mai largă și este important să se intensifice învățarea inter pares.
• Parteneriatul european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii (PEI-AGRI), cu peste 2 000 de proiecte locale interactive finalizate, continuă să aibă un impact pozitiv asupra răspândirii inovării pe câmpuri și ferme.

Rapoarte privind performanța PAC: 2014-20

Comisia Europeană a instituit cadrul comun de monitorizare și evaluare (CMEF) pentru a evalua performanța politicii agricole comune (PAC) pentru perioada 2014-2020 și pentru a îmbunătăți eficiența acesteia. A fost introdus un regulament tranzitoriu care prelungește majoritatea normelor PAC pentru perioada 2014-2020 până la sfârșitul anului 2022. 

Raportul privind punerea în aplicare a cadrului comun de monitorizare și evaluare și primele rezultate privind performanța politicii agricole comune [COM(2018) 790 final] descrie concepția și punerea în aplicare a cadrului, oferă primele rezultate privind performanța PAC 2014-2020 pe baza dovezilor colectate prin intermediul cadrului comun de monitorizare și evaluare și corelează lecțiile învățate cu cadrul de performanță, monitorizare și evaluare inclus în propunerile privind PAC post-2020.

Raportul privind punerea în aplicare a cadrului comun de monitorizare și evaluare, inclusiv o evaluare a performanței politicii agricole comune pentru perioada 2014-2020 [COM(2021) 815 final] sintetizează performanța politicii agricole comune (PAC) în perioada 2014-2020. Raportul, susținut de un document de lucru al serviciilor Comisiei cu fapte și cifre [SWD(2021) 387 final], se bazează pe un set de indicatori, evaluări și experiență desprinse din cadrul comun de monitorizare și evaluare.

Elementul de monitorizare al cadrului comun de monitorizare și evaluare oferă informații esențiale cu privire la punerea în aplicare a PAC. Comisia monitorizează evoluțiile de astăzi de pe piețele agricole, dezvoltarea rurală și utilizarea fondurilor PAC.  

Au fost definite o serie de tipuri de indicatori pentru a sprijini evaluarea performanței PAC.  

• indicatori de context care descriu informații generale relevante pentru politică (cum ar fi suprafața de teren agricol disponibilă sau informații privind vârsta medie a administratorilor de ferme);
• indicatorii de realizare a sprijinului pentru venit și a măsurii de piață, care oferă informații cu privire la aspecte precum numărul de beneficiari ai sprijinului pentru venit din cadrul PAC;
• indicatori de realizare care monitorizează politicile UE în domeniul dezvoltării rurale, de exemplu, cheltuielile publice pentru investiții;
• indicatori de rezultat pentru elementele de sprijin pentru venit ale PAC, care măsoară efectele directe și imediate ale intervențiilor (cum ar fi procentul din venitul fermierilor care a provenit din sprijinul pentru venit);
• Indicatori de rezultate privind dezvoltarea rurală care evaluează efectul politicii de dezvoltare rurală, cum ar fi prevenirea eroziunii solului și îmbunătățirea gestionării solului. Majoritatea acestor indicatori sunt, de asemenea, indicatori-țintă. În plus, indicatorii de rezultat complementari pentru dezvoltarea rurală urmăresc să evalueze efectul net al intervenției PAC (actualizările din 2021);
• indicatori-țintă utilizați pentru a stabili obiective cuantificate la începutul perioadei de programare pentru politica de dezvoltare rurală (dintre care unii corespund unor indicatori de rezultat);
• Indicatori de impact care măsoară impactul intervențiilor de politică pe termen lung și atunci când există efecte dincolo de perioada imediată (dintre care unele sunt, de asemenea, incluse în setul de indicatori de context).  
• Indicatorii selectați sunt prezentați vizual și interactiv în tabloul de bord în funcție de temă, inclusiv sprijinul pentru veniturile agricole, schimbările climatice și calitatea aerului, orientarea către piață și producția ecologică.  

Comisia furnizează o actualizare anuală a datelor (în funcție de disponibilitate) pentru un set de indicatori de context care reflectă aspecte ale tendințelor generale care ar putea avea o influență asupra punerii în aplicare, a realizărilor și a performanței PAC.

Temeiul juridic

Astfel cum se subliniază la articolul 110 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, Comisia pregătește și prezintă Parlamentului European și Consiliului UE un raport privind punerea în aplicare a cadrului comun de monitorizare și evaluare, inclusiv o evaluare a performanței PAC.

Norme privind cadrul comun de monitorizare și evaluare:

• instituirea cadrului comun de monitorizare și evaluare [a se vedea articolul 110 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013]
• aplicarea cadrului comun de monitorizare și evaluare [Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 834/2014 al Comisiei]
• elementele de monitorizare și evaluare ale fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) [Regulamentul (UE) nr. 1303/2013]
• monitorizarea și evaluarea politicii de dezvoltare rurală [Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 808/2014 al Comisiei]

Documente

Politica agricolă comună 2014-2020: Implementare & amplificare; raport de evaluare a performanței

Document de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește raportul de evaluare a performanței privind politica agricolă comună 2014-2020

Cadrul de monitorizare și evaluare pentru politica agricolă comună 2014-2020