Politica agricolă a UE pune în aplicare un model de tip descendent, universal sau permite abordări specifice fiecărei țări?

O nouă abordare adaptată

Țările UE au libertatea de a sprijini fermierii după cum consideră necesar, atâta timp cât respectă un număr mic de norme ale UE și își aliniază eforturile la obiectivele Uniunii și la principalele provocări în materie de agricultură pe care le-au identificat.

Acest lucru se întâmplă prin intermediul planului strategic PAC al fiecărei țări – un nou mod de lucru ascendent introdus în 2023:

• UE stabilește normele de bază în materie de politică (obiectivele, tipurile de acțiuni și cerințele de bază)
• fiecare țară din UE își elaborează propriul plan, evidențiind prioritățile, obiectivele și măsurile specifice, pentru a utiliza sprijinul UE în vederea satisfacerii propriilor nevoi.

Un exemplu este faptul că țările UE pot stabili care sunt cele mai mari provocări de mediu cu care se confruntă agricultura lor și își pot proiecta eco-scheme, precum și alte măsuri de mediu pentru a le aborda.

Astfel, guvernele naționale au o responsabilitate mai mare și un control sporit asupra modalităților de îndeplinire a obiectivelor convenite.